Mega-moscheea (în continuarea articolului, MM) care ar urma să se construiască la Bucureşti, a provocat şi provoacă comentarii şi reacţii.

 În general ele se referă la momentul prezent, la justificarea şi oportunitatea construirii ei, sau la reciprocitatea, care ar trebui să existe cu statul turc, pentru construirea la Istanbul a unui aşezământ orthodox cu numele Sf. Constantin Brâncoveanu. Se anunţă şi marşuri de protest.

În cele ce urmează, vă propun să privim subiectul MM dintr-o altă perspectivă: cea a viitorului şi să mă însoţiţi în încercarea de evaluare a probabilităţii unei alte ipoteze: Poate fi citită construirea MM ca un semnal al unui posibil plan de islamizare a României?

Pentru a răspunde vom avea în vedere cinci subiecte în derulare care ne furnizează date importante în răspunsul pe care îl vom da: 1. Fluxul masiv de refugiaţi din nordul Africii şi vestul Asiei. 2. Islamizarea profundă şi tot mai accelerată a statelor occidentale. 3. Decizia europeană de distribuire a refugiaţilor în toate statele UE. 4. Decizia guvernului României de primire a 2000 de refugiaţi. 5. Construirea unui monumental complex religios la Bucureşti, mediatizat ca fiind cea mai mare moschee din Europa.  Mai înainte însă câteva comentarii despre dreptul inalienabil al statelor de a-şi stabili singure politica imigraţională.

Dreptul de veto faţă de imigranţie

Să presupunem că mâine 500 de milioane de săraci ai Chinei se decid să-şi părăsească ţara şi să se mute în Europa. Evident ar fi cea mai mare comunitate etnică a continentului care ar deveni practic chinezesc cu diverse minorităţi entice, fostele majorităţi şi minorităţi etnice din statele europene. Acelaşi lucru se întâmplă după cum am arătat  aici, aici şi aici, în Europa de Vest,  imigranţii pe cale de a deveni majoritari, sau care vor deţine puterea, peste circa 25-35 de ani, fiind musulmanii.

Mai nou, Comisia Europeană a decis ca sute de mii de refugiaţi (azi), milioane mâine să fie distribuiţi în ţările UE. Unele sunt decise, pe bună dreptate, să nu primească refugiaţi şi imigranţi ilegali en-gros. În altele, guvernele socialiste (accentuez acest fapt deosebit de important după cum veţi vedea la final), cum ar fi şi cel roman, au anunţat că primesc.

Se face mare tam-tam de latura umanitară. Ea există, nu poate fi negată. Dar poate ea justifica primirea de imigranţi în valuri masive? Rezolvă ea problema acolo de unde vin aceştia? Acum, după ce aproape tot nordul Africii şi Orientul Mijlociu sunt aruncate în haos,  cu ajutorul neprecupeţit şi direct al Occidentului, primirea primilor refugiaţi (ceea ce deja s-a întâmplat) nu va face altceva decât ca numărul lor să crească în viitor.

Şi nu crează această primire alte probleme acolo unde se aşează refugiaţii? Poate Europa primi zeci de milioane de persoane dintr-o altă cultură, cu o altă religie, cu calificări slabe sau inexistente, cu o mare parte dintre ele radicalizate până la extrem? Suntem pregătiţi a le înmâna acestor imigranţi cheile localităţilor şi ţărilor noastre pentru ca noi, obosiţi şi plictisiţi, să ne ducem să ne culcăm în istorie?

Pentru cei care nu cred decât în propaganda activistă neo-marxistă a instituţiilor internaţionale şi a guvernelor naţionale, şi care pot spune că nu e vorba decât de nişte fantezii reacţionare, dincolo de argumentele pe care le găsiţi în sursele indicate mai sus, să nu uităm că astfel de schimburi de populaţie s-au mai petrecut în istorie. E adevărat, ca urmare a unor cuceriri armate. Continente întregi şi-au schimbat ocupanţii: America de nord, partial America Centrală şi de Sud, Australia. Indigenii din acestea au trecut în istorie, rămânând în cea mai mare parte doar nişte exponate vii într-o lume în care nu-şi găsesc rostul. Însăşi ceea ce numim noi astăzi Europa a trecut prin procese similare de mai multe ori în ultimii 8000 de ani. Dar cine ne asigură că peste 10, 15 sau 20 de ani impunerea non-europenilor nu se va face tot prin forţă? Chiar dacă e vorba şi numai de forţa votului?

A venit oare şi rândul europenilor de astăzi să iasă din scenă? Evoluţia fenomenelor, ne arată că în Vest acesta este procesul probabil să aibă loc. S-a decis undeva ca acelaşi lucru să se petreacă şi în Europa Centrală şi de Est? Ar trebui ca noi să acceptăm resemnaţi o astfel de schimbare de realitate? Sau să ne folosim dreptul inalienabil de a refuza? De ce să ne vindem noi viitorul pentru jocurile dubioase făcute de unii şi de alţii în fostele colonii, sute de ani înainte şi din nou în anii din urmă?

L-am auzit de Emil Hurezeanu şi pe alţii vorbind de nevoia de sânge proaspăt şi de mână de lucru de care şi noi avem nevoie. Prostii. Sângele acestora nu se va amesteca decât în mică măsură cu al băştinaşilor; mai curând se va amesteca tot cu al lor. Statistica arată că majoritatea familiilor mixte din Europa Occidentală dintre localnici şi imigranţi musulmani sunt cu soţ imigrant şi ele ajung să se identifice ca aparţinând culturii sosite şi nu celei băştinaşe (folosesc termenul cultură în sens mai larg de civilizaţie cu toate componentele ei).

Iar în ceea ce priveşte mâna de lucru, deja în statele europene şomajul, mai ales în rândul tinerilor veniţi sau provenind din familii imigrate este la cote alarmante. Un studiu al Organizației pentru Cooperare și Securitate Economică (OCDE), o prima analiză comparativă de acest fel la nivel internațional cu privire la imigranți și copiii lor, dat publicității joi 2 iulie 2015 la Paris, arată că în ţările Uniunii Europene și ale OCDE, sărăcia și supraaglomerarea locuințelor sunt mai ridicate printre imigranți. Copiii imigranților se confruntă în Uniunea Europeană cu discriminarea și cu o rată a șomajului mai ridicată cu 50% decât ceilalți tineri. În condițiile creșterii imigrației (cu peste 30% față de anul 2000) în statele menționate, guvernele trebuie să găsească soluții pentru mai buna integrare a acestor persoane, arată studiul. Adică ceea ce state ca Franţa sau Marea Britanie nu au reuşit în peste 100 de ani, în condiţiile unei imigraţii lente, vor reuşi acum cu una masivă?

Îar în loc de teorii cu împrospătarea sângelui, mai bine aruncăm înapoi în groapa de gunoi de unde au venit toate ideologiile LGBT-iste, lăsăm deoparte comoditatea mortificantă a bunăstării şi ne punem pe făcut copii.

În ceea ce ne priveşte pe noi românii, în loc de sânge proaspăt din alte zări, avem oricum varianta 100 % optimă de a încerca să-i aducem acasă pe ai noştri, pe cei plecaţi, în majoritate familii tinere cu copii. Să aşezăm lucrurile drept în ţara asta, nu sub acoperirea unor scuze idioate, înghiţite pe nemestecate, să continuăm tâlhărirea şi distrugerea ei, inclusiv prin importul de populaţie de pe alte continente.

O moschee, 17 moschei, 1000 de moschei. Unde ne sunt autorităţile? Ce face SRI-ul?

Pentru a face evaluarea propusă, să pornim de la câteva informaţii şi de la răspunsurile extrem de interesant şi pline de tâlcuri dintr-un interviu recent luat de HotNews muftiului Iusuf  Murat.

“Credincioşii musulmani din România sunt în număr de circa 67.300, dintre care marea majoritate  trăiesc în judeţul Constanţa, o parte  în judeţul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Călăraşi, Giurgiu, Olteniţa, Turnu  Severin etc.”  (Conform Secretariatul de stat pentru culte)

La nivelul anului 2013, în Bucureşti funcţionau ca lăcaşuri de rugăciune: Geamia din București (administrate de muftiat), Moscheea Ar Rahman din Crângași, administrată de Fundația Centrul Cultural Islamic Semiluna, Moscheea din Colentina Liga Islamică și Culturală din România, Moscheea din Fundeni Fundația de Servicii Islamice din România, Moscheea din “Timpuri Noi administrată de asociația Centrul Cultural Islamic Al Taqua, Centrul Cultural Islamic Islamul Azi, Centrul Ayas din București, Centrul Cultural Ierusalim (organizație palestiniană).  În jurul fiecărui nucleu comunitar, constituit de moschee, funcționează un complex aparat compus din școală, spital, agent de protecție socială, animator artistic și cultural, sistem de întrajutorare. În București există un număr  important de școli arabe, nu în mod determinat musulmane, dar care se adresează cererii comunității și în care se studiază și religie.

Să vedem acum ce ne spune muftiul:

Cand se vor finaliza, speram sa se finalizeze, acest proiect va fi, in primul rand, benefic pentru siguranta cetateanului care locuieste in municipiul Bucuresti. In Bucuresti, sunt peste 17 moschei din care 90% dintre ele nu sunt autorizate de catre noi si nu stim ce se predica in acele moschei. Deci, cetatenii Bucurestiului ar trebui sa aiba o temere acum, nu peste 3 ani cand se va finaliza acel lacas de cult. Intentia noastra este de a-i uni pe toti musulmanii si de a oficia aceste activitati religioase la vedere.

Acesta este scopul construirii moschei in Bucuresti si a scolii. Tinerii nostri sa fie educati de acei preoti, de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul roman, cu diplomele acreditate de statul roman.

Întrebarea 1: Să înţelegem că, în moscheile care nu sunt autorizate de muftiat, activitatea religioasă nu se face la vedere? Că acolo se petrec lucruri necurate care ar trebui să ne înspăimânte? Ce face SRI-ul? De ce nu ne spune nimic? De ce, dacă situaţia e reală – muftiul se plânge de mai mult timp de prezenţa acestor persoane radicale necontrolabile de către muftiat – nu acţionează? De ce lasă să se facă propaganda extremistă?

Întrebarea 2: Ce face Secretariatul de Stat pentru Culte? De ce nu acţionează pentru închiderea acestor lăcaşe dubioase?

Întrebarea 3: Dacă cele 14 moschei improvizate actuale  – probabil, prin diverse clădiri cu spaţiu destul de restrâns, au împreună, să zicem,  maxim1000 – 1500 de metri pătraţi în care sunt şi birouri şi altele, pentru ce e nevoie de o moschee de 11.000 de metri pătraţi? Păi nu ar fi de ajuns atât pentru moschee cât şi pentru cantină şi şcoala de care vorbeşte muftiul vreo 2000 de metri pătraţi?

Întrebarea 4: Despre ce fel de şcoală (sau academie) este vorba? Pentru câţi cursanţi? De ce vârste?

Întrebarea 5: Cum va reuşi muftiul să-i adune pe toţi musulmanii din Bucureşti (suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi; sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, iranieni, pakistanezi, indonezieni, malaesieni, kurzi etc.) în aceeaşi moschee când în Islam, dincolo de marea ruptură dintre  suniţi şi şiiţi există atâtea şcoli, curente, grupări, în interiorul chiar al celor două ramuri principale amintite mai sus, ai căror membri nu ezită să se omoare unii pe alţii, ca să nu mai vorbim de puzderia de organizaţii islamiste extremiste?

Întrebarea 6: Dacă se construieşte MM se vor închide celelalte centre deja structurate atât de complex ca urmare a unor investiţii de loc neglijabile? Şi şcolile?

Cea mai mare moschee nu este cea mai mare? Aflăm date despre proiectul unei islamizări globale?

Deşi până acum ştiam una, din interviul muftiului aflăm alta şi anume că cea mai mare moschee din Europa se va construi altundeva:

“Si vreau sa va spun ca numarul musulmanilor din aceea tara este mult mai mic fata de musulmanii care traiesc in Romania,deci nici in procent de 10% nu sunt fata de noi si nu sunt nici bastinasi ca noi. Li s-a dat 78 de mii de metri patrati.”

Muftiul pretinde că ştie unde dar nu ne poate spune. De ce? E vreun secret? E parte a unui program al nivel European care nu trebuie dezvăluit. Pe de altă parte, greu de crezut că un asemena proiect gigantic nu ar fi ajuns la cunoştinţa presei din acea ţară. O fi una, o fi alta, cum muftiul nu ne lămureşte noi rămânem vigilenţi.

Ca oameni care am făcut aritmetică la şcoală, să facem nişte calcule: dacă pentru 6000 de musulmani (sub 10 % faţă de România după cum spunea muftiul) răspândiţi prin tot statul, autorităţile  din misterioasa ţară au dat 78.000 de metri pătraţi, una din patru: ori respectivele autorităţi nu sunt în toate minţile, ori e vorba de fapt despre un ansamblu de locuinţe în care fiecare primeşte câte 13 metri pătraţi, ori povestea e o gogoaşă menită să ne ruşineze şi să ne ameţească pe noi pentru că ne-am mirat de cei 11.000 mp (în care ar putea de asemenea să intre toată comunitatea musulmană din Bucureşti), ori chestia cu programul de islamizare la nivelul întregii Europe este reală.

Această parte a discursului muftiului este interesantă nu numai prin îmbârligătura cu giga-moscheea de 78.000 mp,  cât şi prin informaţiile pe care, fără să vrea ni le furnizează. Să vedem:

"Avem o moschee, intr-adevar nu este incapatoare. Si le spunem: duceti-va la slujbele  celorlalti care vin dinafara. Nu stim ce predica, vin numai predicatori cum au mai venit si au mai facut probleme, unii dintre ei chiar au fost expulzati.

Foarte curioasă logica asta: vrem o super-moschee ca să nu se ducă credincioşii noştri la cele neautorizate, dar chiar noi îi trimitem acolo. Şi de ce (printre altele):

Si duceti-va, faceti pe stadioane, faceti in centrele voastre, in toate cartierele, sa se impanzeasca Bucurestiul cu cate o moschee. Deja, sunt 17.

Ideea ar fi deci împânzirea Bucureştiului. Cum în Bucureşti, acum sunt doar 9000 mii şi ceva de musulmani, dintre care o parte puţin sau de loc religioşi, cine ar avea nevoie şi cum s-ar putea împânzi capitala? Sau asta este o parte dintr-un plan mai amplu? Căci cine garantează că după ce se face moscheea mare nu se fac şi cele mici? Şi, iarăşi întreb, pentru câţi credincioşi? Oare nu pentru zeci, apoi sute de mii?

Noi o sa ne retragem, o sa ma mai gandesc. O sa vina si domnul prim-ministru. O sa discut si cu dumnealui. Noi nu vrem sa fim atrasi intr-un scandal politic ca institutie. Suntem un cult, nici Biserica Ortodoxa nu isi doreste, nu ne dorim ca nici un cult sa nu fie atras intr-un asemenea scandal politic.

Adică ai avut tu muftiu şi muftiat argumente să convingi un guvern să-ţi dea, oarecum pe şestache, 11.000 mp, ai avut argumente să convingi statul turc să-ţi dea câteva sute de milioane de euro să construieşti marele centru spiritual şi la primele întrebări sau îndoieli publice asupra necesităţii şi scopului real al proiectului, eşti gata să laşi totul şi să te duci acasă. Păi nu arată asta că s-a ridicat un capac de pe o oală care miroase cam urât şi acum fuga-fuga să-l punem la loc până uită publicul şi nu înţelege ce se ascunde în oală?

Tinerii nostri sa fie educati de acei preoti, de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul roman, cu diplomele acreditate de statul roman. Nu de unii care au dat stema Romaniei jos. Aceste aspecte nu le stie presa, nu le stie mass-media, noi nu le facem publice, dar faptul ca asa fost contextul, recunosc, dar  nu trebuie sa organizam mitinguri. Deci, daca se vor organiza mitinguri in Bucuresti, noi ne retragem, ne vedem de ale noatre, dar cine va suferi vom vedea pe viitor”.

Se pregăteşte de fapt islamizarea României?

Ameninţările-prevestirile despre ceva mult mai rău de care ar trebui să ne temem au revenit de mai multe ori pe parcursul interviului, dar le-am găsit şi declaraţii publice mai vechi ale muftiului. Este un model pe care l-am întâlnit şi în alte formule politice, chiar unele din România, în care aşa-zişii moderaţi şantajează-ameninţă cu ceea ce ar putea face radicalii, ajungând pas cu pas să obţină de fapt revendicările acestora . Ele toate ne conduc, ca şi alte elemente relevate mai sus, către o perspectivă viitoare a unei comunităţi musulmane mult mai extinsă şi mult mai puţin îngăduitoare – după modelul a ceea ce s-a petrecut şi se petrece în Occident.

Aflu deci de la guvernul meu (care uită consecvent să îşi consulte poporul în probleme care se referă la viitorul său) că a decis să se construiască un uriaş centru religios şi de propagandă la Bucureşti, cu nimic justificat de realitatea componentei musulmane în acest oraş şi în judeţele înconjurătoare, pentru care a alocat gratuit 11.000 mp pe 49 de ani şi că s-a înscris la Comisia Europeană pentru primirea a 2000 de refugiaţi. Şi mai aflu tot felul de lămuriri-explicaţii-justificări-ameninţări întortocheate şi dubioase de la oficialităţi şi de la muftiat.

Şi atunci nu pot schimba perspectiva şi bănui că de fapt moscheea nu este pentru a aduna mâna de musulmani din Bucureşti, ci un steag înfipt în inima ţării, semnal de adunare, şi un prim pas către o prezenţă islamică mult mai importantă? Atât de importantă încât într-un viitor nu foarte îndepărtat să devină majoritară, sau oricum atât de puternică încât să impună o modificare a identităţii actuale şi apoi o islamizare a României?

Anul acesta primim 2000, anul viitor poate 20.000, căci fluxul nu se diminua, ci va spori cu atât mai mult cu cât ei sunt primiţi. Celor sosiţi li se vor adăuga rudele, famiile vor fi reîntregite, se vor crea noi familii, familiile se vor mări cu mulţi copii …  

Am găsit câteva indicii care ne pot da un răspuns afirmativ la prima întrebare. În episodul următor vom căuta şi un răspuns referitor la cine sunt cei care urmăresc islamizarea României.  

Despre situaţia islamului în Europa Occidentală vedeţi şi:

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/califatul-europei-de-vest-i.html

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/califatul-europei-de-vest-ii-imigratie.html

http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html