„Gărzile efectuate de medici în cadrul normei legale de muncă și al programului normal de lucru de la funcția de bază în limita a 48 de ore pe săptămană, care reprezintă durată maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, reprezintă gărzi obligatorii”. Acest articol din noua lege a salarizării a pus pe jar lumea medicală românească. S-au anunțat deja greve! Prin intermediul Mihaelei Andreescu, șef secție Hematologie la Spitalul Colentina din București, Evenimentul zilei a aflat care sunt nemulțumirile cadrelor medicale legate de această nouă lege a salarizării (nr. 153/2017). Ele au fost concretizate în scris, în cadrul unei analize excepționale pe care o redăm mai jos, de Dr. Marian Stamate, vicepreședintele Sindicatului Medicilor Promedica

„Aparent, actuala putere politică părea că a preluat temerea și temele fostei guvernări PSD Ponta, dar și pe ale celei tehnocrate Cioloș, privitoare la dezastrul sistemului sanitar românesc, dar mai ales pe cele referitoare la situația gravă a exodului medicilor. Am spus aparent și am spus părea, pentru că finalul a fost emiterea unei legi bazate pe un program de guvernare care conținea sume alocate nu pe baza unor analize, evaluări sau comparații pragmatice și realiste, ci plecând amatoricește de la impresii și pretinse calcule niciodată dezvăluite. Într-o țară în care cheltuieli publice fanteziste și inutile sunt făcute zilnic cu generozitate inconștientă, medicii sunt forțați să muncească în condiții salariale jalnice și în condiții de muncă de secol XIX. Augmentând și argumentând exodul. Sub privirea indiferentă a poporului român”, consideră Dr. Marian Stamate.

FOTO: Dr. Mihaela Andreescu

27 de ani de sclavie

„Chiar și în condițiile unei totale lipse de realism raportat la valoarea socială a profesiei medicale, la care nu trebuie uitat niciodată că ar fi trebuit aplicate compensații pentru anii de sclavie și voluntariat pe care medicii români au fost nevoiți să îi sufere timp de 27 de ani, a apărut Legea salarizării nr. 153/2017, urmare ciuntită și amânată a unor intense promisiuni electorale care ipotetic trebuiau asumate prin programul de guvernare PSD. Veniturile estimate de către chiar Legea 153 / 2017 sunt foarte departe de a asigura liniștea medicilor români din punct de vedere material, mai ales dacă adăugăm transferul contribuțiilor de la angajat la angajator. Cu toate acestea, plecând de la faptul că este, totuși, o lege a salarizării, solicităm aplicarea ei în spirit și în literă, având în vedere că există voci și presiuni la nivel guvernamental ca actualele prevederi legale să nu se aplice sau să fie prorogate pînă în 2022. Dramatic este că multe din aceste presiuni vin din zona sistemului sanitar”, continuă vicepreședintele Sindicatului Medicilor Promedica.

Amânarea care a zdruncinat încrederea

„Ce nu se ia în calcul este că amânarea aplicării legii începând de la 1 martie 2018 a creat deja în sistem neîncredere profundă în actul de guvernare actual, acest lucru întâmplându-se simultan cu un ciudat flux neîntrerupt de creșteri de salarii, pensii și facilități acordate altor sectoare de activitate și sincron cu imense cheltuieli publice centrale sau locale complet inutile pentru bunul mers al țării sau comunităților. În mod straniu, nimeni nu vorbește despre lucrurile esențiale, despre puterea reală de cumpărare de bunuri și servicii, despre raportul dintre creșterea salariilor și creșterea prețurilor, pentru a avea o imagine corectă a capacitătii de a achiziționa bunuri, servicii și upgrade profesional”, apreciază Dr. Marian Stamate.

Cheia exodului medicilor

Doctorul Marian Stamate a explicat și care este principala cauză a exodului medicilor români: „Cifrele fluturate în media sau la așa-zisele negocieri Guvern-sindicate nu înseamnă nimic dacă nu sunt luate în calcul realitățile pieței și mecanismele economice implacabile. Medicii din această cauză pleacă, din cauza deficitului puterii reale de cumpărare (PPC - paritatea puterii de cumpărare) care e devastatoare comparativ cu țările UE. Ei bine, exact aici este cheia: medicii compară ce pot ei obține pe aceeași muncă și pe același timp, în condiții mai bune de viață și de muncă în Vest, comparativ cu România. Ei pleacă, deci, din cauza puterii de cumpărare dramatic scăzute zi de zi (a se reține scumpirile gazelor, a energiei electrice, a combustibilului, trendul monedei naționale în față Euro, inflația etc)”.

FOTO: Dr. Marian Stamate

Șapte bube ale noii legi a salarizarării

Dr. Marian Stamate, vicepreședintele Sindicatului Medicilor Promedica, a sintetizat, în șapte puncte, cele mai importante aspecte care au răvășit lumea medicală.

1.Existența în continuare a trei niveluri de salarizare pentru meseria de medic contravine principiului enunțat în lege - de salarizare egală la pregătire egală. Pentru stimularea specialităților deficitare există alte metode de creștere a veniturilor pe perioda cât este nevoie de ea. În alegerea specialității trebuie să primeze partea motivațională și cea de abilități personale, nu cea materială. Acest lucru nu va aduce performanță în medicina romanească.

2.Dorința de a stabili salariul din grila pentru 1,4 norme este ilegală și imorală. Peste o treime din medici nu fac gărzi, deci nu vor putea lucra decât o normă, iar legea este clară - salariul este pentru o normă legală de lucru. A dori ca cei care lucrează în mod voluntar, conform Codului Muncii, 48 de ore pe săptămână, să fie plătiți la fel este și ilegala și imorală. Creșterea fiscalității prin trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat este o măsură politică pe care guvernul trebuie să și-o asume integral politic. A căuta sprijinul și suportul partenerilor sociali este iluzoriu: decontul va fi exclusiv electoral.

3. Lipsa unui regulament de sporuri și a unui contract colectiv de muncă va face posibilă existența aplicării legii după bunul plac. Iar noi știm că în sistemul public de sănătate aplicarea legii se face adesea după ureche. Încă sunt în acțiune reglementări abrogate de șapte ani (vezi sporul acordat specialităților chirurgicale în blocul operator pentru medici, în multe locuri se aplică 7 % deși el este de 50 % pe timpul petrecut în sală de operație; la fel, liberul obligatoriu după 24 de ore lucrate - nu se aplică în imensă majoritate a spitalelor).

4. Anul 2018 nu trebuie să fie un an în care vreunui angajat din sănătate să îi scadă salariul indiferent de fiscalitate. Creșterea veniturilor unor categorii nu trebuie să atragă scăderea veniturilor altor categorii. Creșterile veniturilor pentru medici nu fac decât să încerce să aducă medicul că- tre locul pe care îl merită în piramida angajaților din sănătate. Noi credem că ideea încă nepusă în practică e doar un timid început.

5. Trebuie reglementată situația medicilor cadre didactice. În prezent, deși cei mai mulți desfășoară activitate spitalicească la fel ca și colegii lor, însă doar pe jumătate ca timp, nu beneficiază de drepturile aferente unui contract cu timp parțial.

6.Salarizarea va rămâne veșnic o nebuloasă câtă vreme nu există normarea muncii în sistemul sanitar, pentru medici fiind un cumul de activităti diverse, mai multe decât în alte profesii, inclusiv când vorbim de asistentele medicale. Există modele propuse de Organizația Mondială a Sănătății (modelul WISN), pentru normare, dar la noi nu se fac analize aplicate și nu se dorește o normare a muncii medicului. Ca rezultat - sporuri acordate arbitrar, erori în documentarea cazurilor, situații cu risc de malpraxis, conflicte cu administrația etc.

7. Scutirea de impozitul pe salariu prevăzută în programul de guvernare PSD rămâne un lucru benefic în special pentru medicii de familie și de ambulatoriu, o gură de oxigen necesară acestui segment de profesioniști care nu sunt prinși în Legea 153/2017. De aceea, considerăm că trebuie revenit asupra deciziei Guvernului de a anula această prevedere electorală. 

„Într-o țară în care cheltuieli publice fanteziste și inutile sunt făcute zilnic cu generozitate inconștientă, medicii sunt forțați să muncească în condiții salariale jalnice și în condiții de muncă de secol XIX”.  MARIAN STAMATE, medic

„Acest articol de lege mi-a dat fiori. Ore suplimentare = gărzi obligatorii? Sună destul de rău pentru mintea unui medic obosit, pentru care și jumătate de oră în plus față de programul epuizant de zi cu zi devine greu de dus”. MIHAELA ANDREESCU, medic

„Lipsa unui regulament de sporuri și a unui contract colectiv de muncă va face posibilă existența aplicării legii după bunul plac. Iar noi știm că în sistemul public de sănătate aplicarea legii se face adesea după ureche”. MARIAN STAMATE, medic

Problema spinoas roblema spinoasă a gărzilor obligatorii

Întrucât Art. 5 din Anexa II a Legii 153/2017 a suscitat în lumea medicală un interes enorm și dezbateri intense, prezentăm și opinia Sindicatului Medicilor Promedica referitoare la aplicarea și interpretarea prevederilor art. 5 alin. 2 din Anexa II din Legea 153/2017.

În data de 1 iulie 2017 a intrat în vigoare legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 153/2017, care în art. 5 al. 2 din Anexa II, Capitolul II prevede: „(2) Gărzile efectuate de medici în cadrul normei legale de muncă și al programului normal de lucru de la funcția de bază în limită a 48 de ore pe săptămână, care reprezintă durată maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare, reprezintă gărzi obligatorii”.

Posibil abuz de interpretare

„Formularea textului legal a născut discuții și, mai mult, temeri din partea reprezentanților orga nizațiilor sindicale legate de un posibil abuz în aplicarea și interpretarea sa, ce s-ar putea face contrar principiilor fundamentale care reglementează timpul de lucru. Orice analiză a unei norme de drept trebuie raportată la finalitatea pe care legiuitorul a urmărit-o la momentul adoptării sale, dar și la întreg cadrul legislativ care conturează drepturile și obligațiile corelate cu aceasta”, apreciază Dr. Marian Stamate.

Apoi, în continuare: „Fără indoială, activitatea medicilor este guvernată de dreptul muncii, aceștia având încheiate contracte individuale de muncă cu unitătile sanitare. Articolul 5 al. 2 din Anexa II, Capitolul II face referire atât la programul normal de lucru al medicilor, cât și la regimul gărzilor obligatorii. Cele două noțiuni nu se exclud, ci trebuie aplicate și înțelese raportat la noțiunea de protecție socială garantată de Constituție și la efectele contractului individual de muncă”.

40 de ore sau 48 de ore/săptămână?

„Pe de o parte, prin acest text normativ se prevede că efectuarea gărzilor se face în cadrul programului normal de lucru de la funcția de bază în limita a 48 de ore pe săptămână, care reprezintă durata maximă legală a timpului de muncă, inclusiv orele suplimentare.

Așadar, legea este foarte clară, durata maximă a timpului de lucru este de 48 de ore, inclusiv orele suplimentare. Această limită superioară, de maximum 48 de ore, este evident o excepție de la regula programului normal de lucru, care în general este de 40 de ore pe săptămână, în cazul medicilor fiind redus prin norme speciale la 35 de ore”, ne-a explicat Dr. Marian Stamate.

„Diferența până la nivelul maxim de 48 de ore săptămânal, peste programul normal de lucru, o reprezintă orele suplimentare, la care face trimitere expresă art. 5, citat mai sus. Reglementarea programului normal de lucru își are fundamentul în art. 41 al. 3 din Constituția României, care garantează oricărui cetățean un program de lucru zilnic, care, în medie, nu poate fi mai mare de 8 ore, respectiv 40 de ore săptămânal. Principiul a fost reluat și în legislația general aplicabilă contractului individual de muncă, respectiv în codul muncii care, în art. 112 al. 1, prevede că „pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămană”. În plus față de programul normal de lucru, angajatul poate presta ore suplimentare, în limita a maximum 48 de ore săptămânal, așa cum arată expres atât art. 114 al. 1 din codul muncii, cât și art. 5 din Anexa II din legea salarizării personalului plătit din fonduri bugetare”, a dezvoltat Dr. Marian Stamate. 

Fără acordul angajatului, nu există ore suplimentare

Orele suplimentare sunt definite de codul muncii în art. 120, astfel: „(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. (2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii, producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident”.

Dr. Marian Stamate analizează: „Se observă că textul impune angajatorului ca pentru efectuarea orelor suplimentare să ceară acordul expres al salariatului. În caz contrar, s-ar aduce o încălcare gravă a normei constituționale, care nu permite un program normal de muncă, în medie, mai mare de 40 de ore pe săptămână. În concluzie, un salariat, indiferent de regimul juridic aplicabil funcției sale, nu poate fi obligat să presteze în favoarea unui angajator ore suplimentare, în afară programului normal de lucru instituit prin lege, fără acordul său expres. Aceasta este și viziunea legiuitorului, care, prin art. 5 din Anexa II, Capitolul II din legea 153/2017, arată că cele 48 de ore includ și orele suplimentare. Respectivele ore nu sunt o obligație a salariatului decât în măsura în care și-o asumă expres”.

Excepții de la programul general

„Pe de altă parte, garda reprezintă, acolo unde specificul unitătii sanitare o cere, o obligație a medicului, care se poate efectua doar cu respectarea principiilor dreptului muncii. Folosirea de către legiuitor a noțiunii de „gardă obligatorie” nu este echivalentă cu vreo derogare de la regulile impuse de dreptul muncii cu privire la timpul programul de lucru. De altfel, textul specifică de la început că aceste gărzi sunt efectuate în cadrul programului normal de lucru (program normal care nu poate fi decât de maxim 40 de ore/săptămână), arătand că limita maximă este de 48 de ore săptămanal, incluzând și orele suplimentare. Ca atare, textul de lege în cauză nu poate fi interpretat ca o încălcare a principiilor instituite de Codul Muncii și Constituție. Așa cum am subliniat deja, nivelul maxim este o excepție de la programul general, iar pentru a se ajunge aici este necesar și acordul salariatului”, a concluzionat Dr. Marian Stamate, vicepreședintele Sindicatului Medicilor Promedica.