Evenimentul Zilei > Social > Matthew Cooke: „Wall-E e o operă de artă”
Matthew Cooke: „Wall-E e o operă de artă”

Matthew Cooke: „Wall-E e o operă de artă”

Producătorul filmului "Teenage Paparazzo", de Adrian Grenier, a vorbit pentru "Evenimentul zilei" despre trasul cu urechea, "Avatar" şi droguri.

Starul acestei ediţii, documentarul "Teenage Paparazzo", de Adrian Grenier, care a venit la Sfântu Gheorghe acompaniat de producătorul Matthew Cooke (totodată scenarist, regizor şi monteur), s-a lăsat cu cea mai lungă sesiune de întrebări şi răspunsuri de la Anonimul 2010.

Vedeta serialului "Entourage" a vrut să vadă viaţa de paparazzo din perspectiva proprie şi din cea a unui puşti, Austin, care făcea bani frumoşi din această meserie. Dar pe măsură ce lucra la documentar, "subiectul" lui devenea faimos pe cont propriu, primea oferte de reality-show şi conduita i se modifica substanţial.

"Teenage Paparazzo" abundă în vedete – Eva Longoria, Paris Hilton, Alec Baldwin, Matt Damon – dar şi în specialişti, precum Noam Chomsky şi Thomas de Zengotita, care explică geneza termenului, auzit întâia oară în "La dolce vita", de Federico Fellini, şi semnificaţia lui – de ţânţar.

Da, Paris Hilton nu ştia cine e Narcis, a povestit producătorul. Nu, el unul nu ştie nici filme, nici actori români, pentru asta a venit la Sfântu Gheorghe, se simte la fel de vinovat pentru asta ca orice om de la Hollywood care pune pe primul loc cinemaul american. Nu se fereşte de aspectul comercial, i se pare în regulă şi "să vezi un film ca să iei o pauză de la propria viaţă", dar şi "să afli şi să simţi pe propria piele o felie de viaţă semnificativă".

Evenimentul zilei: Atunci ce părere ai despre "Avatar"?
Matthew Cooke:
Cred că avea în centru un mesaj foarte important, aşa că mi-a plăcut foarte mult. Da, mi se pare că este o "Pocahontas reloaded", dar există mai multe feluri în care poţi judeca un film. Uneori îmi displace tocmai din cauza moralei prea apăsate.

Da, "Avatar" nu are o poveste originală – cum era cazul cu "Wall – E", care mi s-a părut o operă de artă – şi poate din punct de vedere al realizării tehnice nu e ceea ce îmi doream, dar filmul e făcut pentru mase şi gândeşte-te cât de greu a devenit să păstrezi atenţia spectatorului timp de 90 de minute. Este o provocare enormă într-o perioadă în care capacitatea oamenilor de a acorda atenţie scade vertiginos din punct de vedere temporal.

Dar în contextul în care "Avatar" a avut un succes enorm, deţinând totodată atât de multe conotaţii, am un răspuns banal – mă bucur foarte mult pentru realizatori şi mă încântă faptul că a fost făcut.

James Cameron a scris trei scenarii deodată, alegând o temă muzicală pentru fiecare şi având un birou special pentru fiecare. Tu cum îţi scrii scenariile?
Depinde de proiect. De multe ori scriu scene şi idei, îmi fac o structură în funcţie de ele, apoi încerc să "produc" un treatment, care poate avea între una şi 15 pagini. Apoi încep să vizitez locuri unde oamenii vorbesc cum cred eu că ar trebui să vorbească personajele mele, trag cu urechea şi notez ce spun cei din jurul meu.

Apoi improvizez schimburi de replici pornind de la notiţe şi le inserez în scenele în care ar merge. Apoi rescriu, rescriu, rescriu şi un scenariu se construieşte încet-încet. Îmi ia între trei luni şi un an. Sunt încet (ridică din umeri).

Cum stai cu documentarul "How to Make Money Selling Drugs?"
Tocmai am terminat o primă versiune a montajului. Este scris ca un fel de ghid structurat în 12 capitole despre cum să te îmbogăţeşti din droguri, cred că e o abordare originală. Multă cercetare…

Am citit multe cercetări realizate de universitari despre războiul drogurilor, despre modul în care au fost scoase în afara legii. Apoi am petrecut mult timp cu dealerii de droguri.

Am făcut interviuri cu cei care au ieşit din "breaslă" acum şapte ani, cu excepţia a unul sau doi care comercializează droguri şi acum. Am peste 40 de "personaje", am scris un "voice over" ca să fac legătura dintre poveştile lor.

Nu ştiam cât de rasistă era istoria drogurilor şi cât de "pură" din punct de vedere politic. Istoria americană a legiferării drogurilor nu are nimic umanitar, nu le-au făcut ilegale din dorinţa de a proteja oamenii. Harry J. Anslinger, cel care a făcut ca marijuana să fie ilegală, era un dement cu acte, care susţinea că acest drog le determină pe femeile albe să îşi dorească relaţii sexuale cu "cioroii" şi cu sataniştii, care în opinia lui erau cei care compuneau şi ascultau jazz.

Nominalizarea la Oscar pentru "Deliver Us from Evil" ţi-a deschis multe uşi? În Europa e mult mai important decât Palme d’Or.
Da, percepţia asta e produsul colaborării Hollywoodului cu şase corporaţii media multinaţionale şi le place s-o consolideze. Cred că mi-a plăcut cel mai mult că, după ce am obţinut nominalizarea, am realizat că pot să citesc o carte, s-o las din mână şi să sun autorul.

Înainte nu mi-ar fi trecut prin cap că autorul îmi va răspunde la apel, deşi poate ar fi făcut-o. Nu îmi venea să cred că vorbeam la telefon cu Noam Chomsky, era o legendă şi unul din eroii mei şi ai lui Adrian Grenier….

Am eliminat la montaj multe secvenţe pe care le filmasem pentru "Teenage paparazzo", printre care şi cea cu Stephen J. Dubner, autorul cărţii "Freakonomics: A Rogue Economist Explores the Hidden Side of Everything". Ei, el a acceptat să vorbească în film doar de dragul lui Adrian Grenier, pentru că era fan "Entourage". Ne-a şi spus că, dacă era altcineva, n-ar fi participat la proiect. L-a şi pus pe Adrian să îi dea un autograf pe o carte (scrisă de Dubner –n.r).

Cum te-a afectat greva scenariştilor?
Nu sunt membru al Ghildei. Şi nu voi repeta această greşeală. Oamenii profită de tine când nu ai protecţia Ghildei. Hollywoodul şi, în general, industria filmului e plină de rechini şi cei care vor să facă parte din ea nu o fac pentru că îşi doresc să spună o poveste şi nici măcar de dragul banilor.

Cred că majoritatea vor să ajungă în interiorul acestei industrii ca să se asocieze cu celebrităţi şi să obţină ceva din capitalul lor simbolic.