Abominabilul incident de la Charlottesville a demonstrat încă o dată ideologizarea presei, care tratează cu dublă măsură fapte similare.

Un editorial al lui Jean-Patrick Grumberg pentru Dreuz.

Am o vorbă sau două să vă spun despre oribilul atentat produs la Charlottesville. Indiferent de tabăra politică a persoanei care l-a comis, a secera pietonii cu o mașină lansată în viteză este un act monstruos.

Nu există neo-naziști buni, nu există islamiști buni, nu există antifa (apelativ pentru antifasciști, membri ai extremei stânga) buni. Violența pentru o idee sau alta nu are nici o scuză. Nici cuvintele care împing la violență.

Ar trebui să mă fac că nu văd modul respingător în care ziariștii au reacționat la atentatul de la Charlottesville?

În nici un caz. Sunt, dimpotrivă, obligat, să îi arăt cu degetul, fără osteneală.

Tabăra Stângii consideră Charlottesville ca pe un atentat groaznic, pentru că victimele sunt protestatari anti-Trump și „anti-suprematiști” (așa-ziși luptători împotriva „supremației albilor – n.r.) și că gunoiul care a zdrobit oamenii cu mașina este un simpatizant Republican.

Fie. Dar tot această Stângă îi adoră pe arabii palestinieni care îi zdrobesc pe evrei cu mașinile lor la Ierusalim.

Ar trebui să spun ce îmi inspiră ei? Dezgust.

Același dezgust ca și rasiștii Ku Kulx Klan-ului care îl scuză și îl aplaudă pe teroristul din Charlottesville.

Ziariștii au tratat atentatul de la Charlottesville cu titluri mari, scandalizate și acuzatoare. Ei cer capul lui Trump, acuzându-l că incită prin politica sa la astfel de atacuri.

Însă aceiași ziariști au păstrat o discreție exemplară în legătură cu atentatul comis de un activist socialist în iunie. Mai mult: unii l-au trecut sub tăcere sau au ascuns simpatiile de extremă stânga ale acestuia.

Presa nu a cerut capul lui Bernie Sanders, atunci când simpatizantul candidatului socialist la președinția Statelor Unite a scos o armă automată și a tras asupra unor membri republicani ai Congresului care jucau un meci de base-ball amical și caritabil în Alexandria, Virginia.

Ziariștii nu au spus că retorica lui Sanders este explicația pentru atentatul din Alexandria. Dar au spus că retorica lui Trump explică atentatul din Charlottesville.

Aceste dezgustătoare personaje care fac presă ca niște pompieri piromani l-au atacat pe Trump pentru că nu i-a condamnat explicit pe „suprematiștii” albi și pe neo-naziști. Au dreptate: în discursul său, Trump nu i-a condamnat explicit.

Spuneți-mi: de ce ziariștii nu au reclamat ca Trump să-i condamne explicit pe „antifa” care au declanșat violențele acestei manifestații?

Trump a condamnat toate dușmănile, toate urile, toate violențele venind din toate părțile și a făcut apel la unitatea americanilor indiferent de religioa lor, culoarea pielii lor și a ideilor lor politice. Chestia care nu a fost pe placul acestor ziariști dezgustători: ei interzis condamnarea tuturor urilor. Jurnaliștii nu permit decât condamnarea extremei drepte.

Arătați cu degetul în partea cealaltă, a extremei stângi, a „antifa”, a anarhiștilor și veți fi categorisit ca oaie neagră.

Militanții „antifa” au dat foc Universității Berkeley, acum șase luni, pentru a împiedica un invitat conservator să ia cuvântul. Militanții „antifa” sparg vitrinele și atacă oamenii la manifestațiile anti-Trump și au pregătit atacul cu acid împotriva participanților la mitingurile pro-Trump din timpul campaniei electorale.

Vreți să denunțăm ura?

Să vorbim despre această ură selectivă a ziariștilor, despre care nu se vorbește niciodată în presă. Pe cealaltă o cunosc.

Atunci când David Duke (liderul KKK) aplaudă manifestația de la Charlottesville și steagurile naziste, ziariștii sunt unanim de acord să spună că Duke este antisemit. Au dreptate.

Atunci când David Duke îl aplaudă pe Roger Waters, muzicianul de la Pink Floyd care militează pentru boicotarea Israelului, atunci când susține BDS („Boycott, Divestement, Sanctions” - mișcare care încearcă să extercite presiuni cât mai mari asupra Israelului, pentru a-l determina să recunoască statul palestinian – n.r.) este clar că Waters și BDS sunt antisemiți. Doar că aceiași ziariști susțin și BDS. Observați conspirația?

Iată mai jos excelenta analiza a jurnalistei Katie Hopkins făcută acestor dezgustătoare personaje:

Un alt atentat cu mașină s-a produs la Levallois-Perret în suburbiile Parisului, săptămâna trecută. Șase soldați au fost răniți. Autorul este un musulman, însă nu un islamist. Presa a făcut totul pentru ca dvs să uitați acest lucru. A funcționat.

Peste 10 ani, când atentatele vor fi comise de ambele tabere, toată lumea va uita cine a început: islamiștii și „antifa”.