Maltratați, bătuți, înfometați, puși la munca silnică, erau doar câteva metode folosite de comandanții de penitenciare. 

O pagină neagră de istorie

În anul 1945, imediat după ce Partidul Comunist Român a ajuns la conducerea statului, partidul a implementat un sistem inuman de organizare al penitenciarelor, copiat după modelul Uniunii Sovietice. Condițiile de trai și măsurile aplicate erau luate de comandantul penitenciarului, cu ajutorul și susținerea fidelilor partidului. 

Viața din închisorile comuniste a fost numită adesea un experiment, deoarece scopul era de îndreptare a obiceiurilor considerate rele de Partidul Comunist. Ușor, ușor, închisoarea a devenit un instrument politic, ajungând să fie închiși toți cei care se împotriveau, fizic sau verbal, ideologiei comuniste. 

În rândul deținuților închisorilor comuniste au fost și legionarii, considerați cei mai mari dușmani ai noii puteri instalate. Arestările din rândul Mișcării Legionare au fost de ordinul miilor, tratamentul din închisori atribuit acestora fiind lipsit de scrupule.

Folosirea unor metode barbare

Printre documentele arhivei CNSAS, există și o mărturie a unui fost deținut al penitenciarului Aiud, care în 1945, imitând Văcăreștiul, a organizat un sindicat al deținuților, care conducea penitenciarul. 

În acest sens, deținuții aveau posibilitatea de a-și spune problemele cu care se confruntă, printre ele, cea mai prezentă fiind lipsa hranei. Modul în care comandantul penitenciarului se raporta la ei este prezentat prin scurta declarație a fostului deținut:

“În 1947, 2 zile la rând nu s-a dat deținuților nimic, nici pâine sau ceva în locul ei, nici mâncare. În a 3a zi, după masă, deținuții au început să strige la geam, foame, murim, etc.

Un morar evreu, Benovici, a trimis imediat un camion cu făină de porumb și a3a zi seara, au primit terci. A venit la Aiud, un ajutor internațional, cutii mari de carton pe care scria englezește.

Prezența conservelor cu boabe de porumb și carne ne-a făcut să presupunem că sunt americane. Cu distribuirea s-a ocupat Mareș personal. Criminalilor de război nu le-a dat nimic. A dat celor de la munci câte ceva, în două rânduri la unii, unora, numai o dată. Paznicul ne-a spus că la director este atâta ciocolată. Iar Mareș și un sanitar, parcă Iordache funcționar, cel puțin o lună după distribuirea ajutorului, au fumat numai țigări englezești Camel și Lucky Strike. ”