Miron Cozma dădea, în dimineaţa zilei de 18 ianuarie 1999, startul „Marşului spre Bucureşti”. 15.000 de mineri mobilizaţi de Cozma şi locotenenţii săi au spart, rând pe rând, baricadele şi barajele ridicate de forţele de ordine.
Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada Bucureşti - Piteşti au fost grupate dispozitive de jandarmi.
Pe 21 ianuarie 1999, forţele de ordine, peste 2.000 la număr, s-au confruntat cu cei peste 15.000 de mineri la Costeşti, judeţul Vâlcea. În urma luptelor, peste 1.500 de jandarmi, plus prefectul judeţului, au fost luaţi prizonieri, iar coloana de mineri şi-a continuă marşul spre Râmnicu-Vâlcea.
În noaptea de 21 spre 22 ianuarie, preşedintele Emil Constantinescu a decretat „stare de urgenţă“ pe întreg teritoriul ţării. Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, demisionase încă din seara zilei de 19 ianuarie, când minerii au trecut de barajele forţelor de ordine din Defileul Jiului. „Am socotit că îmi revine o răspundere morală pentru atitudinea pe care au avuto forţele Ministerului de Interne”, spunea el.Aflat în faţa unui conflict fără precedent, primul ministru Radu Vasile a acceptat dialogul cu minerii, care a avut loc la Mânăstirea Cozia. În urma acestei întâlniri a fost încheiată, pe 23 ianuarie, „Pacea de la Cozia”, un acord în care Guvernul convenea respectarea revendicărilor minerilor, neînchiderea minelor Dâlja şi Bărbăteni şi neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor ortacilor.
Recomandările noastre
