Povestea unei fotografii. Marian Munteanu, un Don Quijote fără Sancho Panza

Povestea unei fotografii. Marian Munteanu, un Don Quijote fără Sancho Panza

În urmă cu exact 29 de ani, în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, care a pus capăt „Fenomenului Piața Universității”, Marian Munteanu – liderul studenților bucureșteni și vocea care a ținut laolaltă zeci de mii de manifestanți anticomuniști, așa-numiții „golani” – a fost la un pas de moarte. A intrat în comă după ce l-au bătut minerii chemați la București de către Ion Iliescu.

Avea plete şi o figură de Crist. Acum e cărunt şi tuns scurt. Doar cearcănele i-au rămas la fel. Fotografia aceasta a fost realizată de maestrul fotograf Dinu Lazăr, doi ani mai târziu, în martie 1992, la marșul „Drumul Crucii Chișinău-București”. Atunci, Marian Munteanu i-a întîmpinat la pădurea Băneasa pe 30 de tineri basarabeni care plecaseră din Chișinău pe jos către Capitala României și i-a însoțit până la troița din Piața Universității.

Pe vremea aceea cuvintele sale erau ascultate, mesianic, de o generație întreagă care își pusese speranțele în el. A dezamăgit crunt. La nici zece ani de când era să moară pentru idealurile sale, Marian Munteanu s-a asociat cu fostul director al SRI Virgil Măgureanu și a fondat un partid de dreapta cu care n-a făcut nimic. A mai încercat, o dată, în 2016, să intre în politică. A acceptat să candideze din partea PNL la Primăria Capitalei. După numai câteva zile s-a retras din cursa electorală în urma unor dezvăluiri cum că ar fi colaborat cu fosta Securitate. Pe 17 decembrie 2011, într-un interviu dat în Evenimentul zilei, Marian Munteanu spunea că la noi „democratura” manevrează oamenii și statalitatea a fost abandonată. Marian Munteanu a fost un Don Quijote. Din păcate, cei pe care i-a ales să joace rolul lui Sancho Panza și să-i care scutul și lancea au fost alegeri neinspirate, dacă nu fundamental greșite. Acest om a dezamăgit o întreagă generație rebelă. Păcat.

Ne puteți urmări și pe Google News