Un articol publicat de jurnalista Emilia Șercan în publicația PressOne aduce acuzații grave la adresa ministrul Educației. Acesta și-ar fi însușit în 2006, cu modificări neînsemnate, 92 pagini din munca a doi universitari alături de care a semnat în 2000 – ca al patrulea autor – nouă pagini dintr-un curs universitar.

Ministrul Educației Sorin Cîmpeanu a fost acuzat, luni, de jurnalista Emilia Șercan, că a plagiat într-o lucrare mai veche și că încearcă, prin modificările la legile Educației, să „își auto-amnistieze” plagiatul. În replică, Sorin Cîmpeanu a declarat că lucrările prezentate de Emilia Șercan în articol nu sunt științifice și nu au ISBN.

Deși neașteptată, reacția lui Marian Godină nu a întârziat să apară, mai ales că explicația legată de acuzația de plagiat a  ministrului Educației a stârnit alte valuri de comentarii negative.

Polițistul a fost revoltat nu doar pentru că Sorin Cîmpeanu a motivat, în urma acuzațiilor de plagiat, că respectivele lucrări nu sunt științifice, dar și pentru că i-au fost șterse comentariile pe care le-a lăsat pe pagina oficială de Facebook a ministrului.

„La scurt timp după ce am citit articolul Emiliei Șercan despre plagiatul ministrului Sorin Câmpeanu, am intrat pe pagina dumnealui și i-am lăsat două comentarii. E prima dată când o astfel de persoană mă blochează și îmi șterge comentariile, nici Liviu Dragnea nu făcea așa ceva”, a scris Godină.

Domnule ministru, sunteți incredibil de nesimțit și de lipsit de scrupule! Să vă fie rușine!

„Domnule Sorin Mihai Cîmpeanu,

Vă scriu aceste rânduri în calitate de cetățean al acestei țări, dar mai ales din cea de proaspăt tată al cărui copil se presupune că va face școală în România. Probabil că nu veți mai fi de mult ministru al Educației în momentul primei zi de școală a fiicei mele sau, la fel de probabil, veți fi deja lut. Deși puțin macabră, mențiunea cu lutul am ținut să o fac pentru că vă purtați ca niște nemuritori și omiteți că toți vom ajunge la un moment dat să murim. Unora li se va onora moartea și vor rămâne în cărțile de istorie, altora li se vor urina câinii pe morminte și îi vor ține minte rudele, maxim vreo două generații după sucombare. Asta depinde de ce vom face cât suntem în viață, cât de onorabil ne-o trăim.

Lăsând la o parte apologia morții, aș dori să vă spun niște lucruri. Au apărut azi niște acuzații de plagiat la adresa dumneavoastră, cu atât mai grave cu cât ocupați exact funcția de ministru al Educației. V-am lăsat două comentarii pe pagina publică de Facebook, comentarii care au fost rapid șterse de vreun trepăduș cel mai probabil plătit din bani publici să facă cu totul altceva în acest timp. Țin să vă spun că pe pagina aceea de Facebook ați primit o bifă albastră. Știți de ce ați primit-o? Nu pentru că sunteți frumos, nici pentru că sunteți foarte arogant și nici pentru că ați fi vreo mare personalitate a României, vreo vedetă sau vreo persoană foarte inteligentă. Ați primit-o pentru că sunteți ministru în Guvernul României. Ei, exact în postura asta v-am lăsat cele două comentarii și tot pentru că sunteți ministru ați primit și alte sute de comentarii pe care le-ați șters. Dumneavoastră sau trepădușul de care vorbeam mai sus. Între noi fie vorba, mi-e greu să cred că știți dumneavoastră să faceți asta și că nu v-ați prinde urechile prin dedesubturile platformei.

Domnule ministru, am așteptat o reacție la acuzațiile de plagiat, reacție care a și venit și care m-a scârbit și revoltat și mai tare.

Domnule ministru, sunteți incredibil de nesimțit și de lipsit de scrupule! Să vă fie rușine!

Spuneți acolo niște lucruri prin care jigniți inteligența chiar și acolo unde ea nu prea există. Adică, nici cei mai proști nu pot înghiți asemenea abureli de trei lei. O întoarceți ca și când acuzațiile au legătură cu ce doriți să schimbați la Legile Educației și mutați direcția la fel cum spune Putin că e atacat de Ucraina.

Vă citez: «Sunt nomograme, grafice, tabele scheme de calcul, destinate să sprijine studenții în procesul de pregătire. Sunt destinate strict uzului studenților din anul 3, cu ei se lucrează. Mai mult, aceste lucrări nu sunt luate în considerare la nicio avansare didactică, pentru că nu au ISBN, motiv pentru care cadrele didactice nu sunt interesate de ele.»

Dacă sunt niște lucruri atât de neînsemnate, de ce vi le-ați trecut în CV? Dacă sunt doar nișe instrucțiuni, de ce v-ați trecut în mod mincinos numele ca autor? Nu vă e pic de rușine?