Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă societatea mondială actuală este stresul.
Viața trăită în ritm alert o ia de multe ori înaintea capacității umane de-a gestiona problemele și creează dificultăți care, ignorate, pot duce la mari plăceri. Cu siguranță, dacă nu v-ați confruntat cu atacuri de panică, știți pe cineva care la un moment dat a avut o astfel de criză.
Problema este persistentă, iar fiecare episod al acestor atacuri este intens și provoacă disconfort fizic și psihic. „Sunt definite ca reprezentând apariții bruște sau intensificări bruște ale anxietății, acompaniate de cel puțin 4 până la 13 simptome somatice și/sau psihice”, conform Irinei Holdevici, profesor universitar doctor psiholog, autoarea cărții „Psihoterapia Anxietății Abordări Cognitiv-Comportamentale”.
Iată care sunt cele mai întâlnite simptome în cazul atacurilor de panică: palpitații, amețeli, transpirații abundente, senzație de sufocare, dificultăți în respirație, tremurat și senzație de derealizare (pierderea noțiunii realului), iar simptomele psihice se referă mai ales la teama subiectului că va face un atac de cord sau un atac cerebral, că se va sufoca, va leșina sau va muri, conform sursei citate.
Trebuie excluși factorii organici
Sunt atacuri care apar în anumite situații, dar sunt și cele care vin din senin. Problema devine evidentă atunci când se produc două atacuri de panică recurente și neașteptate, urmate de o perioadă de aproximativ o lună în care subiectul începe să-și facă griji permanente, măcinat de ideea că problema ar putea să reapară.
Irina Holdevici scrie că, atunci când se începe o terapie care să amortizeze atacurile de panică, „este necesar să se aibă în vedere și excluderea unor factori organici, care se referă la consumul de cofeină sau amfetamine, stări de intoxicație sau hipertiroide.
Sunt și cazuri în care atacurile apar noaptea, în timpul somnului, iar persoana în cauză este invadată de anxietate. De asemenea, există o strânsă legătură între agorafobie și atacurile de panică.„ Mulți agorafobici prezintă și atacuri de panică, după cum unii subiecți cu atacuri de panică dezvoltă un comportament de tip agorafobic evitând situațiile în care cred că s-ar putea produce un atac de panică, fapt ce contribuie la o limitare serioasă a stilului de viață”, mai notează autoarea cărții.
Care sunt momentele-cheie
Toți cei care suferă de atacuri de panică ar trebui să cunoască cele trei etape:
- Primul atac de panică atinge intensitatea maximă. Asta înseamnă că subiectul nu trebuie să se aștepte că atacurile sale vor crește în intensitate și că el se va simți din ce în ce mai rău. Următoarele atacuri pot să fluctueze în jurul celui de amplitudine maximă.
- Subiectului trebuie să i se explice clar și cu argumente că nu are o boală, o tumoră cerebrală sau o epilepsie.
- Teama cea mai teribilă a pacientului este că va face un atac de panică. Din acest motiv, mulți au tendința de a înlocui termenul de agorafobie cu cel de stare anxioasă sau cu caracter fobic.
Agorafobicii se simt mai în siguranță atunci când se află aproape de ieșirea dintr-o clădire (magazin, cinematograf), când există un telefon la îndemână sau când apartamentul în care locuiesc sau pe care îl vizitează se află la parter, conform cărții citate.
De asemenea, agorafobicii au o teamă față de medicamente, suferă de dispoziție depresivă, se simt epuizați, lipsiți de energie, se simt neînțeleși de cei din jur, își construiesc un stil de viață plin de restricții și manifestă tendința de a disimula simptomele. O altă problemă este legată de veșnica teamă legată de repetarea atacurilor de panică. Acest fapt creează un cerc vicios.
Trei metode de pus în practică
Iată câteva tehnici psihoterapeutice utilizate în cazurile atacurilor de panică:
- Strategii de conștientizare - Metoda cuvintelor pereche are menirea de a evidenția efectul gândurilor asupra anxietății și senzațiilor fiziologice specifice acesteia. Ideea de la care se pornește este că simplul gând legat de o posibilă catastrofă poate declanșa reacții fiziologice și anxietatea accentuată (...).
- Concentrarea atenției asupra senzațiilor corporale. Obiectivul acestei metode constă în a demonstra că atenția selectivă îndreptată spre interior contribuie la o conștientizare mai accentuată a senzațiilor fiziologice, fapt ce are drept consecință exacerbarea acestora. Se poate cere, subiectului, să se concentreze asupra bătăilor inimii. La majoritatea persoanelor anxioase se va constata o accelerare a ritmului cardiac, scrie Irina Holdevici în lucrarea sa.
- Esențiale sunt și exercițiile de accentuare a comportamentelor de asigurare. Terapeutul va manipula în timpul ședinței de psihoterapie unele comportamente de asigurare utilizate de pacient, pentru a-i demonstra modul în care acestea contribuie la menținerea și chiar la intensificarea senzațiilor fiziologice specifice anxietății. Se va atinge și problematic modului în care aceste conduite împiedică infirmarea veridicității gândurilor catastrofizante.
Este important ca persoanele afectate de atacuri de panică să evite acele comportamente de asigurare care amplifică problema. De exemplu, un apel telefonic către un apropiat, în timpul unui astfel de atac sau orice alt ritual menit să amortizeze efectele, pentru că acestea vor fi amplificate.