China și Rusia transmit administrației Biden semnalul că nu vor permite destrămarea alianței lor în schimbul detensionării relațiilor chino-americane.
Misiunea strategică de patrulare aeriană comună, organizată de forțele aeriene din Rusia și China pe 22 decembrie deasupra Mării Japoniei și a Mării Chinei de Est reprezintă o puternică declarație de intenție a celor două superputeri în zona Asia-Pacific.
Experți chinezi au lăsat să se înțeleagă că astfel de misiuni ar putea deveni pe viitor unele „de rutină”.
Miniștrii Apărării chinez și rus au făcut un anunț comun despre eveniment marțea trecută. China a trimis patru bombardiere strategice cu capacitate nucleară H-6K, iar Rusia două bombardiere Tu-95, arată o analiză realizată de Asia Times.
Anunțul celor două părți a arătat că patrula comună „are scopul de a dezvolta și mai mult parteneriatul strategic global de coordonare ruso-chinez în noua eră, și de a ameliora nivelul de coordonare strategică și de capacitate operațională comună a celor două armate pentru a salvgarda împreună stabilitatea strategică mondială”.
Rusia se poate descurca și singură
În mod curios, remarcă analiza citată, cu doar o lună în urmă, pe 6 noiembrie, două bombardiere purtătoare de rachete strategice Tu-95MS ale Forței aerospațiale ruse au efectuat un zbor programat de opt ore deasupra apelor neutre ale Mării Japoniei și ale Pacificului de Nord-Vest.
Ministerul rus al Apărării declara atunci:
„Pe anumite porțiuni de drum, bombardierele purtătoare de rachete strategice au fost escortate de avioane de vânătoare Su-25S.”
După toate aparențele, patrula comună cu China nu reprezenta o necesitate absolută din punctul de vedere al apărării naționale a Rusiei, observă Asia Times.
Însă, important era mesajul transmis. Acesta era în puternică legătură cu ordinea zonală, cu Statele Unite și cu partenerii săi.
Taiwanul se agită
Pe 19 decembrie, nava americană USS Mustin a efectuat o trecere prin Strâmtoarea Taiwan.
Pe 20 decembrie, Taiwanul a efectuat un exercițiu militar de tragere cu muniție reală în Insulele Pratas (la circa 300 de kilometri de China), iar un altul similar s-a desfășurat duminică, 27 decembrie.
Insula pricipală din arhipelagul Pratas este localizată strategic lângă intrarea în Marea Chinei de Sud și reprezintă un punct de trecere pentru petrolierele și navele chineze în drum spre Pacific.
Luna aceasta, Taiwanul a lansat prima sa corvetă lansatoare de rachete, pe care presa taiwaneză a numit-o „ucigătoarea de portavioane”, aproape simultan cu încheierea de către portavionul chinez Shandong a celui de-al treilea test pe mare, o călătorie de 23 de zile pe Marea Bohai.
Tot în luna decembrie, un grup amfibiu al marinei americane, alcătuit din USS Makin Island și USS Somerset a patrulat în Marea Chinei de Sud și a efectuat exerciții de tragere reale „nescenarizate”, scrie Asia Times.
Ziarul de stat chinez Global Times a înfierat cu mânie exercițiile drept „acțiuni de încordare a mușchilor Statelor Unite” care „ar putea dăuna stabilității regionale” și a declarat că „China trebuie să fie pregătită să înfrunte Statele Unite în Marea Chinei de Sud și în Strâmtoarea Taiwan, indiferent de cine se află la Casa Albă”.
Japonia se teme
Japonia, al cărei sentiment de neliniște a crescut în ultima vreme în legătură cu agresivitatea Chinei și cu perspectiva de a pierde sprijinul președintelui Trump, a invitat țările occidentale care împărtășesc aceleași idealuri să trimită unități militare în Extremul Orient, pentru a da astfel un semnal de unitate pentru menținerea zonei India-Pacific ca o regiune liberă și deschisă.
Forțele navale americane, franceze și japoneze au efectuat exerciții integrate în Marea Filipinelor, tot luna aceasta, concentrându-se pe războiul anti-submarin.
Un alt exercițiu comun este prevăzut în mai pe o insulă japoneză îndepărtată.
Marea Britanie a programat trimiterea unui portavion cu escortă pentru a efectua exerciții comune cu marina americană și cu cea japoneză la începutul anului nou.
Ministrul japonez al Apărării, Nobuo Kishi, a discutat luna aceasta cu omologul său german, Annegret Kramp-Karrenbauer, ocazie cu care și-a „exprimat speranța ca o navă germană” să se alăture exercițiilor militare cu marina japoneză în 2021 și „a sugerat că va ajuta eforturilor comunității internaționale pentru garantarea dreptului de trecere al navelor prin Marea Chinei de Sud, dacă o navă militară germană ar traversa aceste ape” pe care Beijingul le revendică.
Mobilizarea flotei americane
Peste toate acestea, serviciul naval american a dat publicității o strategie maritimă integrată, concepută pentru o „abordare mai fermă față de competiția cotidiană (a Chinei), menținând ordinea bazată pe reguli și descurajarea competitorilor noștri de a da curs unei agresiuni armate”.
De asemenea, secretarul american Marinei, Kenneth Braithwaite a cerut o repoziționare a Primei Flote a SUA „la confluența dintre Oceanele Indian și Pacific”.
Există numeroase speculații privind modul în care noua administrație americană va aborda complicata problematică din zona India-Pacific, arată Asia Times.
Până acum, spre deosebire de Donald Trump, care vorbea de o zonă India-Pacific „liberă și deschisă”, Joe Biden a preferat expresia „sigură și prosperă”.
Colaborarea militară tot mai strânsă dintre Rusia și China semnalează că Beijingul nu este dispus să renunțe la parteneriatul cu Moscova, chiar și în ciuda unei intenții de detensionare a relațiilor americano-chineze pe care o va promova probabil Biden.
Altfel zis, Xi nu este dispus să accepte mâna întinsă de Biden decât dacă acesta îi întinde cealalaltă mână și lui Putin.
Un fel de mare horă geostrategică, care să împartă influența mondială „pe de trei”.