Când s-a construit baza de la Mihail Kogălniceanu, prima din România, toată lumea a dat năvală la câştig şi veselie. Bucătarii din marile restaurante de pe litoral au pregătit feluri alese, creveţi cu bambus şi caracatiţă cu struguri, managerii de hoteluri au pus tâmplarii să întărească încheieturile de la paturi, iar peştii din toate colţurile României şi-au luat cohortele de prostituate şi au plecat către mare, la clienţii americani.
Şi când toată lumea se aştepta ca puşcaşii marini să năvălească pe străzi, să umple barurile, să ia fetele, poate să pună şi de o bătaie, cam ca o galerie de fotbal... pauză! Bucătarii au rămas cu creveţii, hotelierii cu paturile goale şi peştii cu paguba deplasării.
Armata are regulile ei stricte, care sunt respectate cu sfinţenie de militari. Aţi auzit vreodată măcar, în cei mai bine de douăzeci de ani de când este baza de la Kogălniceanu, de militari americani hălăduind cu gagicile de gât prin cluburile de fiţe de la Mamaia? La fel şi la Câmpia Turzii şi la Turda, care este la câţiva kilometri.
Aţi auzit de fete răpite pentru piloţii de pe F 16? Sau aţi văzut pe careva dintre ei aterizând cu avionul direct în faţa barului, trăgând rapid pe sub nas câteva halbe de bere şi plecând mai departe după ce i-a pus mâna pe buci chelneriţei? Desigur, nu!
Acelaşi lucru se întâmplă şi la Caracal. Să fi lăsat NATO la voia întâmplării baza militară de la Deveselu şi în ea să intre fetele răpite de dealde Dincă şi alţii asemenea lui?
Recomandările noastre
