Moment de vârf, săptămâna aceasta, a politicii externe româneşti, cu ocazia celei de-a 76-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, care are loc la New York. Marţi, de la tribună a vorbit omenirii conducătorul delegaţiei României, preşedintele Klaus Iohannis.

A vorbit despre ce doare planeta mai mult: pierderea biodiversităţii dacă nu ne oprim cu distrugerea mediului înconjurător, pandemia de COVID 19 care poate fi transformată uşor într-o oportunitate pentru asigurarea păcii planetare şi altele asemenea.

Sala, mai mult goală. Probabil din cauza măsurilor sanitare pentru a se evita infectările. De astă dată, fiind democraţie, fotografia oficială nu a mai fost trucată, aşa cum s-a întâmplat cu cea care, înainte de ’89, îl arăta pe Ceaşescu vorbind de la tribuna Adunării Generale ONU. Şi atunci, deşi nu era pandemie, sala era tot aproape goală. Şi a  a venit ordinul de la CC ca fotografia să fie trucată. Nu exista, la acea vreme, fotoşoparea.

Retuşurile se făceau de către oameni specializaţi, cu creionul şi pensule fine, direct pe fotografia care era trimisă la zincografie şi apoi băgată în ziar. A rămas celebră o imagine retuşată de fostul meu coleg de la „Scânteia tineretului”, graficianul Victor Ciobanu, astăzi un artist plastic important în SUA. Pe Victor îl porecleam Cézanne. Cézanne a luat o fotografie de la ONU unde vorbea un lider important al lumii şi sala era plină, l-a decupat pe Ceauşescu de la tribuna din faţa sălii goale şi a lipit-o măiastru la tribuna din faţa sălii pline. A mai tras puţin cu creionul, a mai retuşat cu pensula… Excepţională realizare. Operă de artă, nu alta.

Jurai că e Ceauşescu la ONU vorbind în faţa unei săli arhipline. Un singur amănunt îi scăpase artistului. Că în acea sală plină, în public, se afla şi Ceauşescu, pe care nu l-a mai şters. Astfel că în fotografia care a apărut în ziar, Ceauşescu era şi la tribună, cuvântând, şi în sală, ascultând ce spune chiar el. Cézanne mai avea la activ o nefăcută, cu Ceauşescu şi cu preşedintele de atunci al Bulgariei, Todor Jivkov, când acesta a făcut o vizită în ţara noastră. Era iarnă şi frig.

La plecare pe aeroport, când s-au cântat imnurile, liderul bulgar şi-a scos pălăria. Ceauşescu, mai friguros, a rămas cu căciula pe cap. A venit ordin de la partid să i se pună pălăria în cap lui Jivkov. Scria indicaţia şi pe dosul fotografiei originale, venite de la Agerpres. Cézanne s-a conformat. I-a pus lui Jivkov o pălărie în cap. Dar poate din neatenţie, poate intenţionat, din frondă, nu i-a şters-o pe cea din mână. Aşa că bulgarul a apărut în ziar posesor a două pălării: una pe cap şi cu una în mână.

Nu întâmplător mi-am adus aminte de aceste două mistificări, una chiar de la Adunarea Generală a ONU. Pentru că cenzura, mistificarea, fake news-ul cum se spune mai nou, se practică şi astăzi la greu. Manipularea, arma teribilă de prostire a maselor, mai ales acum în aceste vremuri grele, în care nu mai ştim încotro să o mai luăm, este folosită din plin. Modalităţile de aplicare a ei asupra populaţiei sunt diverse. Una dintre ele este omisiunea. Adică, la o întrebare esenţială, cel care ar trebui să răspundă la ea, pur şi simplu nu răspunde sau se referă la cu totul altceva decât subiectul întrebării.

În Marea Britanie, la o conferinţă de presă, un jurnalist – a şi fost premiat pentru asta – a repetat de 48 de ori aceeaşi întrebare, până a primit răspunsul de la cel care ţinea conferinţa.

Să revenim la discursul preşedintelui Iohannis de la tribuna ONU, în faţa sălii aproape goale din cauza pandemiei. De astă dată, nu s-a mai umblat la numărul de participanţi din sală. Ci la discurs.

O frază, după părerea mea extrem de importantă din alocuţiunea şefului statului român, a fost: "România crede cu tărie în potenţialul dreptului internaţional de a contribui la securitatea internaţională. Reafirmăm aprecierea noastră pentru activitatea Curţii Internaţionale de Justiţie. Acceptarea jurisdicţiei Curţii serveşte cauzei păcii internaţionale.”

Mai pe scurt, Romnânia recunoaşte jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie.

Televiziunile care, la acea oră târzie din noapte, au transmis în direct discursul, nu au avut ce face şi au dat-o. Apoi a fost trecută foarte repede prin sumarul ştirilor jurnalelor de actualităţi sau nu s-a mai pomenit nimci despre ea.

Şi totuşi, declaraţia este extrem de importantă. În condiţiile în care tot mai multe voci de specialişti de prestigiu internaţional afirmă că această pandemie nenorocită, nu a fost decât un pretext pentru a schimba ordinea mondială, cu preţul distrugerii vieţii a foarte multor oameni, că pagubele imense trebuie plătite de cineva, cineva vinovat care s-a jucat de-a Dumnezeu, în condiţiile în care specialişti de marcă au început să rupă tăcerea, spunând adevărul despre COVID-19 şi modul cum trebuie tratată infecţia, cu totul deferit decât recomandările lui Faucci şi a ciracilor săi, cu siguranţă şi după acest război mondial, va exista o curte de justiţie care să judece toate astea. Iar această curte, se pare că va fi chiar cea pomenită în treacăt şi de Iohannis la ONU: Curtea Internaţională de Justiţie.

În rest, întreb, fără gândul de a ţinti vreun premiu:

De ce nicio mare companie farmaceutică nu caută şi un tratament, ci numai vaccinuri?

De ce nicio mare companie farmaceutică nu caută şi un tratament, ci numai vaccinuri?

De ce nicio mare companie farmaceutică nu caută şi un tratament, ci numai vaccinuri?

Şi tot aşa, de 48 de ori. Poate ne-o răspunde pomenita Curte Internaţională de Justiţie.