mangan / sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Manganul georgian provoacă crize sociale și ecologice în Chiatura, un oraș din vestul Georgiei, unde mineritul intensiv al companiei Georgian Manganese a afectat grav mediul înconjurător și sănătatea locuitorilor.
Giorgi Neparidze, fost miner și activist pentru drepturile omului și protecția mediului, a atras atenția internațională printr-un gest extrem: și-a cusut gura în semn de protest față de condițiile periculoase de muncă și distrugerea mediului.
Povestea sa nu este singulară; întreaga comunitate din Chiatura se confruntă cu efectele devastatoare ale exploatării manganului, în timp ce guvernul Georgiei și companiile miniere par să ignore complet problemele locuitorilor.
Manganul și impactul său asupra comunității Chiatura
În Chiatura, casele se prăbușesc din cauza prăbușirii tunelurilor miniere, iar apa poluată cu metale grele curge necontrolat din pompe.
În satul Shukruti, praful toxic rezultat din activitatea minieră afectează sănătatea oamenilor, iar rata bolilor cronice, inclusiv cancerul, este neobișnuit de ridicată.
mine carbune / sursa foto: dreamstime.com
Medicii locali confirmă observațiile, deși nu există studii oficiale care să lege direct bolile de manganul extras.
Comunitatea simte că este sacrificată pentru prosperitatea altora: „Suntem sacrificați pentru ca milioane de europeni să respire aer mai curat”, spune Neparidze.
Proteste și acțiuni extreme pentru apărarea manganului
Pentru a atrage atenția asupra problemei, locuitorii Chiatura au recurs la proteste radicale. Gocha Kupatadze, un miner pensionar de 67 de ani, doarme lângă o mină în tarpaulin, blochează ieșirile și împiedică exploatarea manganului.
Această acțiune nu este izolată; comunitățile din Shukruti și Zodi au baricadat drumurile și intrările în mine, refuzând exportul metalului.
Astfel de măsuri reflectă disperarea locuitorilor: casele lor se prăbușesc, aerul este poluat și sursele de apă otrăvite.
„Acest aur negru a devenit ciuma neagră pentru noi”, afirmă Kupatadze, explicând că nu există altă opțiune decât să protesteze prin blocarea producției de mangan.
În ciuda acestor acțiuni, companiile miniere continuă să livreze metalul către piețele europene, iar efectele asupra comunității locale rămân devastatoare.
Poluarea manganului: apele negre și casele prăbușite
Râul Kvirila, care traversează Chiatura, este unul dintre simbolurile tragediei ecologice provocate de mangan. Analizele recente arată că nivelul manganului în apă depășește de peste zece ori limita legală, iar metale precum fierul și plumbul se regăsesc în cantități periculoase.
Locuitorii folosesc această apă pentru irigații, afectând culturile agricole, iar pescuitul devine tot mai precar pe măsură ce viața acvatică dispare.
Casele din Shukruti și Itkhvisi se prăbușesc sub greutatea tunelurilor miniere care cedează. În unele locuri, oamenii au pierdut tot ce aveau, iar promisiunile de despăgubiri de la Georgian Manganese nu s-au materializat: mai puțin de 5% dintre locuitori au primit compensațiile promise.
În timp ce compania susține că sistemele de filtrare purifică apa, protestatarii afirmă că acestea sunt activate doar atunci când inspectori oficiali vizitează zona, iar restul timpului deversările poluate continuă.
Manganul și Europa: cine plătește prețul tranziției verzi
Manganul este un metal esențial pentru tranziția energetică europeană. Este folosit atât în turbine eoliene, cât și în bateriile automobilelor electrice, dar și în echipamente militare.
În 2022, Uniunea Europeană a importat 20.000 de tone de aliaje de mangan din Georgia, echivalentul a aproape 3% din totalul său. În 2023, manganul a fost inclus pe lista mineralelor critice ale UE.
Totuși, această cerere ridicată vine cu un cost uman și ecologic uriaș în Chiatura. Locuitorii simt că sunt sacrificiți pentru prosperitatea Europei.
Problemele lor sunt agravate de faptul că multe companii europene nu cunosc proveniența manganului folosit în industria lor: „Nu există o obligație clară de a urmări toate metalele din producția de oțel”, confirmă ANEV, asociația italiană pentru energie eoliană.
Drepturile lucrătorilor și siguranța minelor de mangan
Minerii din Chiatura reclamă condiții de muncă periculoase, salarii neplătite și lipsa concediului medical.
Tunelurile instabile pun viețile acestora în pericol, iar plata compensatorie promisă atunci când minele au fost închise temporar nu a fost respectată.
David Chinchaladze, miner, explică că „profitul companiei nu provine doar din extracție, ci și din exploatarea muncitorilor și distrugerea mediului”.
Pensionar miner Georgia / sursa foto: captură YouTube
Aceste nemulțumiri se intersectează cu problemele ecologice: minerii cer nu doar salarii și siguranță, ci și oprirea poluării care le afectează familiile și comunitățile.
Manganul și autoritarismul: represalii împotriva activiștilor
Pe măsură ce Georgia se apropie de Rusia și suprimă disidența, activiștii din Chiatura riscă tot mai mult.
În aprilie 2025, Neparidze și alți trei activiști au fost arestați sub acuzația de agresiune asupra unui director de mină, într-un caz catalogat de susținători drept provocare orchestrat de companie. Dacă vor fi condamnați, riscă până la șase ani de închisoare.
În paralel, guvernul Georgiei a restricționat libertatea presei și a înăsprit legislația pentru organizațiile non-guvernamentale, ceea ce a limitat și mai mult capacitatea comunității de a protesta și de a obține despăgubiri.
Protestele de la Tbilisi, inspirate de situația din Chiatura, au evidențiat solidaritatea națională, dar și tensiunile cu guvernul autoritar.
Perspective economice și geopolitice ale manganului georgian
Georgian Manganese este controlată indirect de oligarhi și afiliați politici, cum ar fi Ihor Kolomoisky și Giorgi Kapanadze, care au legături cu partide politice și media pro-guvernamentale.
Investițiile europene și cererea de mangan mențin compania profitabilă, în ciuda problemelor sociale și ecologice.
În context global, manganul georgian reprezintă un element esențial pentru energia verde și rearmament, dar exploatarea lui ridică întrebări despre responsabilitatea Europei față de drepturile omului și mediu.
Slăbirea legilor europene privind trasabilitatea metalelor și responsabilitatea corporativă ar putea agrava situația comunităților afectate.
Consecințe pentru sănătate: manganul și bolile neurologice
Expunerea cronică la mangan poate provoca probleme neurologice ireversibile, cunoscute sub numele de manganism, dar și afectarea ficatului, rinichilor și sistemului reproductiv.
Prezența plumbului și a fierului în apa și solul din Chiatura contribuie la riscuri suplimentare, incluzând insuficiență de organe, cancer și afecțiuni cardiovasculare.
Chiantura / sursa foto: captură video
Locuitorii continuă să fie expuși zilnic acestor toxine, iar lipsa unui studiu oficial nu diminuează pericolul real.
Viitorul manganului în Chiatura: între protest și supraviețuire
Deși minele sunt blocatate intermitent, comunitatea din Chiatura depinde de ele pentru locurile de muncă.
Închiderea producției afectează economiile locale, dar oamenii simt că nu există altă cale de a-și proteja casele, sănătatea și mediul.
Exploatarea prin minele deschise, mai periculoase decât cele subterane, continuă să amenințe familiile și culturile agricole.
Locuitorii din Zodi și Shukruti au declarat că nu vor ceda: „Dacă vreți să continuați, va trebui să ne omorâți întâi”, spune un activist, reflectând determinarea comunității.
În ciuda represiunii și violenței împotriva lor, protestele continuă, iar Chiatura devine simbolul unei lupte pentru justiție și mediu.
Manganul ca simbol al luptei pentru justiție și mediu
Chiatura reprezintă o lecție despre impactul exploatării resurselor asupra oamenilor și mediului. Protestele și sacrificiile locuitorilor arată cât de fragilă poate fi balanța dintre dezvoltarea industrială și drepturile comunităților locale.
În timp ce Europa beneficiază de manganul georgian pentru a-și reduce emisiile și a-și construi turbine și baterii, locuitorii Chiatura plătesc un preț enorm pentru sănătatea și siguranța lor.
Pentru activiști precum Neparidze, Gvelesiani și Kupatadze, lupta nu este doar împotriva unei companii miniere, ci și pentru recunoașterea dreptului la o viață sănătoasă și la un mediu sigur.
Manganul georgian rămâne astfel un simbol al conflictului dintre nevoile globale și justiția locală, un exemplu clar al consecințelor exploatării resurselor în țările cu guverne autoritare și legi ineficiente.
