Am citit, ieri, două știri despre fabuloasa lume a justiției noastre democartice, libere și cu grijă pentru respectarea drepturilor omului. Mi s-au părut de o importanță majoră și cred că adevărul din spatele lor trebuie cunoscut.

Prima știre se referă la desființarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) din cadrul Parchetului General. A doua știre vine mai degrabă ca o concluzie a ceea ce înseamnă seismele înregistrate la nivelul Justiției.

Despre verdictul dat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la desființarea SIIJ am scris, în rând cu toată presa, în 18 mai, când ne-a parvenit răspunsul.

Curtea de Justiție Europeană nu a găsit de cuviință să decidă desființarea instituției din România, acolo unde justițiabilii se pot plânge că sunt victime ale unor abuzuri. La SIIJ, românii pot reclama că nu au fost anchetați sau judecați conform legilor în vigoare, că li s-au respins probe sau li s-au fabricat probe, că li s-au încălcat drepturi.

Judecătorii europeni n-au cerut desființarea, ci au decis să lase la latitudinea curților naționale să hotărască un anume lucru.

„Este de competența autorităților naționale din România să decidă dacă înființarea Secției speciale pentru anchetarea magistraților (SIIJ) respectă cererile de independență”, se spune în comunicatul Curții.

Dana Gîrbovan, președinte al Uniunii Naționale a Juriștilor din România (UNJR) și președinte al Curții de Apel Cluj, a fost unul dintre magistrații care a explicat ce înseamnă decizia forului european.

„În concluzie, nu doar că CJUE nu a cerut desființarea SIIJ, așa cum manipulativ afirmă unii, ci a enunțat o serie de condiții și garanții pe care o unitate de parchet ce investighează magistrați trebuie sa le aibă, inclusiv contra oricăror influențe politice, iar instanțele naționale trebuie să se pronunțe exact pe acest aspect”, a scris pe Facebook Dana Gîrbovan.

Din acest punct încep manevrele la vârful Justiției politizate, la fel cum era ea și în vremea lui Dragnea.

Curtea de Apel Pitești se aliniază și decide desfințarea SIIJ

În ziua în care ajungea la noi decizia Curții de Justiție Europene, în 18 mai, la Curtea de Apel Pitești se înregistra un dosar interesant. Asociația Proprietarilor Păgubiţi Oarja 2000 reclama abuzurile unui procuror. S-a dat imediat termen, iar ieri, 7 iunie, completul de judectă a și dat hotărâre definitivă în dosar. În primul rând, judecătorul de la Curtea de Apel Pitești ia o decizie cu privire la Secția Specială, invocând hotărârea CJUE pe care a interpretat-o cum a înțeles-o el: existența SIIJ nu se justifică, această secție putând fi folosită ca instrument de control politic al activității judecătorilor și procurorilor.

Reproduc și partea aceasta a deciziei, pentru că veți vedea că, în viitorul apropiat, vor mai exista instanțe naționale care vor pronunța astfel de hotărâri pentru a forța Înalta Curte și Curtea Constituțională să desființeze SIIJ.

„În baza art. 2 și art. 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, Decizia 2006/928 şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din 18.05.2021 constată că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și nu este însoțită de garanții specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secție să fie folosită ca instrument de control politic al activității respectivilor judecători și procurori susceptibil să aducă atingere independenței acestora și, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competență poate fi exercitată în privința acestora din urmă cu respectarea deplină a cerințelor care decurg din articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”.

Ca să rezolve și plângerea Asociației de Proprietari, judecătorul Costin Andrei Stancu i-a dat termen procurorului SIIJ să-și decline competența, iar Parchetul care va prelua cauza să rezolve dosarul până la anul, în 18 ianuarie 2022. Câtă fericire o fi fost pe aceaști proprietari care își vor vedea rezolvat procesul după niște ani de zile!

O judecătore redusă la tăcere de procurorii vocali ai sistemului

A doua știre este despre dreptatea care se face în justiție chiar celor care fac justiție. O Justiție extrem de politizată, în care două tabere se confruntă în văzul lumii. Procurori și judecători activiști contra procurori și judecători care se opun acestui curent partinic și propagandistic.

Judecătoarea Adriana Stoicescu de la Tribunalul Timiș a fost reclamată la CSM de o asociație a procurorilor, simpatizanți ai mișcării #rezist, pentru că a criticat modul de exprimare al acestora (n.r. dialogurile neortodoxe dintre procurori au apărut în spațiul public, ele fiind purtate pe un grup de pe o rețea de socializare). Adriana Stoicescu și-a exprimat opinia pe Facebook și a provocat o imensă revoltă în rândul procurorilor.

Judecătoarea a încercat să-și apere reputația prin toate mijloacele legale. Nu a fost lăsată, după cum spunea într-o postare zilele trecute: „La recursul formulat la ICCJ, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat intampinare, prin care solicita, prin vocea unui judecator, presedinte al Consiliului, respingerea recursului formulat de aparatorul meu.

Din doua una: ori eu nu mai sunt normala… ori eu nu sunt normala. In tara procurorilor, acestia au dreptul sa constate ca un judecator le incalca independenta, iar eu, un biet judecator, nu merit sa fiu aparat de garantul independentei justitiei. In schimb, dau cu subsemnatul la Inspectia Judiciara pentru, in ultima vreme, fiecare cuvintel… In acest timp, fostii procurori DNA, care doreau sa cuminteasca definitiv judecatorii, sunt absolviti de orice vina”.

Ieri, 7 iunie, judecătoarea Adriana Stoicescu a anunțat că a depus armele.

“Prezența mea în spațiul public se oprește acum și aici. Vă doresc dictatură plăcută!,” a scris fosta președintă a Tribunalului Timișoara pe pagina sa de socializare.

O știre care spune multe despre Justiția din România care numai în interesul cetățeanului nu se face.