Reţelele de imigranţi sunt o "scânteie rară" în economia globală. Ţările bogate ar trebui să le primească cu braţele deschise, relatează publicaţia "The Economist".

Nu e vremea potrivită să fii străin. Partidele anti-imigranţi sunt din ce în ce mai importante în Europa. Marea Britanie a dezbătut pe larg, săptămâna aceasta, problema controlului la frontieră. În America, Barack Obama nu a reuşit să aplice reforma promisă în domeniul imigraţiei, iar candidatul republican la preşedinţie mai degrabă ar electrifica gardurile de la frontiera cu Mexicul, decât să educe copiii imigranţilor ilegali. America îi educă pe oamenii de ştiinţă străini în universităţi, apoi îi expulzează, o politică pe care primarul din New York o numeşte "sinucidere naţională".

Toleranţă zero

Atitudinile intolerante faţă de imigranţi nu sunt suprinzătoare. Este doar un rezultat al crizei economice mondiale combinată cu o creştere a presiunii asupra graniţelor ţărilor bogate, în ultimele decenii. Dar guvernele care se întreabă acum dacă să închidă sau nu uşa intrării în ţară ar trebui să ia în considerare încă un factor: importanţa pe care o joacă diaspora şi contribuţia pe care aceasta o poate avea la creşeterea economică a unei ţări.

Reţelele din diasporă ale hughenoţilor, scoţienilor, evreilor şi mulţii alţii au avut întotdeauna o forţă economică importantă, dar faptul că acum se poate călători uşor şi ieftin a făcut ca numărul celor plecaţi în alte ţări să crească tot mai mult. Există acum 215 milioane de migranţi la prima generaţie, în întreaga lume: asta înseamnă circa 3% din populaţia mondială. Dacă ar fi vorba despre un popor, ar fi mai mare decât cel brazilian. Există mai mulţi chinezi care trăiesc în afara ţării lor decât sunt francezi în Franţa. Circa 22 de milioane de indieni sunt împrăştiaţi pe tot globul. Concetrări mici de grupuri etnice şi lingvistice se găsesc în locuri suprinzătoare, precum libanezi în Africa de vest, japonezi în Brazilia şi galezi în Patagonia, de exemplu. Lor li s-au alăturat alţii, noi, cum ar fi vest-africani în sudul Chinei. Rude şi prieteni Aceste comunităţi, cu relaţii de rudenie şi care vorbesc aceeaşi limbă fac să fie mai uşor să faci afaceri în diverse ţări. Datorită lor, informaţiile circulă mai rapid: un comerciant chinez din Indonezia, care vede o oportunitate pe piaţă pentru umbrele ieftine, îl va alerta pe vărul lui din Shenzhen, care cunoaşte pe cineva care conduce o fabrică de umbrele. Relaţiile familiale fac ca încrederea în celălalt să fie mai mare, astfel încât pot fi încheiate afaceri mai uşor şi umbrelele pot ajunge la Jakarta înainte ca sezonul ploios să se încheie. Încrederea contează, în special pe pieţele emergente, unde domnia legii este slabă. Aşa că este esenţială cunoaşterea culturii locale. De aceea atât de multe investiţii străine în China trec mai întâi prin diaspora chineză. În plus, comunicaţiile moderne fac ca aceste reţele să fie instrumente şi mai puternice pentru afaceri. Idei, bani, dezvoltare   Diaspora ajută şi la propagarea ideilor. Multe dintre minţile luminate ale omenirii sunt educate la universităţile occidentale. Un număr tot mai mare de oameni pleacă acasă luând cu ei atât idei, cunoştinţe, cât şi contacte. Un om de ştiinţă indian din domeniul computerelor din Bangalore face, în mod constant, schimb de idei cu prietenii lui indieni din Silicon Valley. Industria tehnologică chineză este dominată de "broaşte ţestoase" (chinezi care au trăit în afara ţării şi apoi s-au întors acasă). Diaspora ajută la diseminarea banilor. Imigranţii din ţările bogate nu doar trimit bani acasă familiilor, ci ajută şi diverse companii din ţara gazdă să opereze în ţara lor natală. Un studiu realizat de Harvard Business School arată că firmele americane care angajează chinezi pot mult mai uşor să găsească în China un partener pentru a înfiinţa un joint-venture, cu o companie locală.

Astfel de argumente nu vor putea însă schimba atitutidinea ostilă faţă de imigranţii din ţările bogate. Furia contra străinilor se bazează de obicei pe două credinţe: aceea că din cauza imigranţilor care cer asistenţă socială, banii publici sunt cheltuiţi prost, şi a doua că fiind pregătiţi să muncească mai mult, pentru bani mai puţini, imigranţii vor face ca salariile să scadă.

Prejudecăţi păguboase

Prima este, de obicei, falsă - în Marea Britanie, de pildă, imigranţii cer ajutoare sociale mult mai rar decât localnicii - iar a doua este greu de stabilit dacă e sau nu adevărată. Unele studii sugerează, într-adevăr, că şi concurenţa din partea imigranţilor necalificaţi duce la scăderea salariilor persoanelor necalificate autohtone. Dar alte studii au demonstrat că efectul este extrem de mic sau chiar inexistent.

Nu este posibil să se stabilească impactul migraţiei asupra creşterii economice generale. Calculul este pur şi simplu prea dificil. Totuşi, există motive să credem că efectul ar fi pozitiv. Migranţii tind să fie muncitori, harnici şi inovatori. Ceea ce duce la creşterea productivităţii şi bunăstării unei companii. O cercetare recentă realizată de Universitatea Duke arată că, în timp ce imigranţii reprezintă o optime din populaţia Americii, aceştia au fondat un sfert dintre firmele de tehnologie şi inginerie din ţară. Avantaje şi dezavantaje Prin conectarea Occidentului cu pieţele emergente, diaspora ajută ţările bogate să se aibă acces la economiile în dezvoltare. Ţările bogate sunt, aşadar, beneficiarele politicilor de imigraţie liberă. Iar teama că ţările sărace vor suferi din cauza plecării "creierelor" din ţară este supraestimată. Posibilitatea de a lucra în fara graniţei îi determină pe tineri să înveţe mai bine, să aibă mai multe aptitudini, şi nu neapărat să emigreze. Imigranţii pricepuţi trimit bani acasă, şi, de multe ori, se întorc în ţara natală pentru a începe o afacere. Un studiu a arătat că exportul de inteligenţă face ca ţările sărace să fie mai bogate, cu excepţia cazului în care un stat pierde peste 20% dintre absolvenţii de facultăţi.

Guvernele şi companiile au de câştigat din răspândirea ideilor cu ajutorul diasporei. Indienii educaţi în străinătate, printre care şi premierul Manmohan Singh (absolvent de Oxford şi Cambridge), ca şi oponentul său, Montek Ahluwalia (Oxford), au jucat un rol important în reformarea economică a Indiei la începutul anilor '90. Circa 500.000 de chinezi au studiat în altă ţară şi s-au întors acasă, majoritatea în ultimul deceniu, dominând acum think-thank-urile care consiliază guvernul, începând să câştige poziţii chiar şi în Partidul Comunist. Cheng Lide de la Brookings Institution, un think-thank american, prevede că numărul lor va ajunge la circa 15-17% dintre cei din Comitetul Central, anul viitor, faţă de 6% în 2002. Puţine dintre aceste "broaşte ţestoase" luptă deschis pentru democraţie. Dar au văzut cum funcţionează ea, practic, şi ştiu că multe ţări unde există democraţie sunt "mai bogate, mai curate şi mai stabile decât China".

În întreaga lume, dorinţa de a închide graniţele este de înţeles, dar este periculoasă. Migraţia aduce tineri în ţările îmbătrânite şi permite ideilor să circule, în milioane de minţi care călătoresc. Aceste lucru este benefic atât pentru cei care ajung aici, cu valize şi vise, cât şi pentru cei care îi primesc cu braţele deschise.