După ce a prezentat colecţiile celebrilor Calvin Klein sau Karl Lagerfeld, top-modelul renunţă acum la podium pentru rolul principal dintr-o nouă telenovelă marca MediaPro.

După ce a defilat pe podium purtând colecţii Calvin Klein, Karl Lagerfeld, Vera Wang sau Diane von Fürstenberg, top-modelul internaţional Mădălina Drăghici va fi, din toamnă, protagonista celei mai noi producţii MediaPro Pictures pentru Acasă TV.

Frumoasa blondă de numai 22 de ani va da replica prezentatorului de la „Poveştiri adevărate”, Radu Vâlcan, într-o telenovelă de dragoste ce va depăşi barierele culturale, abordând idila dintre un arab şi o româncă. Mădălina şi-a început cariera de model la 16 ani şi a ajuns rapid în reviste ca „Vogue”, „Numero”, „Madame Figaro” sau „Elle”.

Luna trecută, top-modelul a realizat, alături de Radu Vâlcan, un pictorial pentru revista „The ONE”.

La castingul organizat de Acasă în luna ianuarie, Mădălina şi-a depus CV-ul şi fotografiile pe site, a început cursuri intensive de actorie cu Iura Luncaşu şi a reuşit să convingă producătorii că merită o şansă.

EVZ: Cum a fost la casting? Mădălina Drăghici: Am fost foarte dezamăgită de mine la sfârşitul primei zile de casting, pentru că nu am reuşit să plâng (eu fiind o persoană care nu plânge nici atunci când ar fi mai mult decât îndreptăţită să o facă). Faptul că am mers în următoarea etapă m-a motivat şi mai mult, însemnă că mi se oferă încă o şansă!

A doua etapă a castingului m-a fascinat... regizorul, platourile, actorii, secvenţele, totul a făcut ca un lucru să-mi fie clar în acel moment: indiferent de rezultatul castingului, eu asta vreau să fac de acum: actorie.

Îţi place statutul de actriţă ? Statutul de actriţă... încă nu îl am... mai am până acolo, mai am multe de învăţat! Acum învăţ să merg de-a buşilea, statutul de actriţă înseamnă să alergi la maraton. Mi-am dorit să interpretez un rol pentru că mi se pare fascinant să ai şansa să trăieşti două vieţi: a ta şi a personajului tău, pe care îl construieşti cărămidă cu cărămidă şi care ajunge să existe prin tine.

Cum decurg orele de actorie cu Iura Luncaşu? Iura Luncaşu m-a fascinat încă de la casting. Ideile lui, starea de spirit, pasiunea cu care îşi face meseria, talentul cu care te ajută să intri într-o anumită stare, experienţa lui şi multe altele fac ca orele de actorie cu el să fie o binecuvântare, o inepuizabilă sur să de cunoaştere, principala ocazie de a învăţa multe.

Îl cunoşteai mai de mult pe Radu Vâlcan sau acum l-ai întâlnit? Cum ţi se pare? L-am cunoscut în ultima etapă a castingului. Îmi amintesc că avea multe emoţii, ca şi mine, chiar dacă lucrează de mult timp în televiziune. Mi se pare un băiat muncitor, ambiţios şi talentat.

Mireasă pentru Calvin Klein

Cum a fost să lucrezi pentru Calvin Klein ? Dar pentru Karl Lagerfeld ? A fost o onoare, cu siguranţă, să lucrez pentru ei. Joburile s-au desfăşurat într-un mediu foarte profesionist, cu o organizare foarte bună şi, bineînţeles, cu haine superbe. Pentru Calvin Klein am făcut un catalog, iar pentru Karl Lagerfeld am îmbrăcat rochii de mireasă în prezentare.

I-ai cunoscut personal pe cei doi designeri ? Pe Lagerfeld l-am cunoscut personal într-una din prezentările lui, din care am făcut şi eu parte. Este un om care impune respect doar cu privirea, este într-adevăr dur, dar în sensul bun. Vorbeşte puţin şi exact ce trebuie... are o voce care exprimă siguranţa unui om cu atâta experienţă, intelect şi talent.

În general designerii, înaintea prezentărilor, sunt uşor nervoşi din cauza emoţiilor, din cauză că o rochie este prea lungă sau alta prea scurtă, că un model s-a împiedicat sau că altul nu s-a schimbat în timp util... Lagerfeld, în schimb, era foarte relaxat şi sigur pe el.

Care e cea mai mare realizare? Cea mai mare realizare este în mod cert acest rol pe care l-am obţinut, care mi-a schimbat viaţa, care m-a umplut de bucurie, care îmi dă şansa să practic o meserie atât de ofertantă...

Ce ai sacrificat pentru a urma o cariera în modelling? Mi-am sacrificat practic adolescenţa... Mă durea când mă întorceam la şcoală după două luni şi vedeam câte s-au întâmplat în absenţa mea, la câte întâmplări frumoase am lipsit...Nu era vorba de lecţii, pentru că ambiţia din mine ţinea pasul de oriunde m-aş fi aflat cu ce se preda la şcoală... era vorba de ce se întâmpla dincolo de asta.

Am sacrificat mult din viaţa personală, care în mod evident este dată peste cap atunci când stai cu bagajul făcut, azi pleci la Paris ... nu ştii cât stai... poate într-o săptămână ai un job în Tokyo, poate ştiai că ai bilet de întoarcere în două luni, dar uite că a mai intervenit un job şi trebuie să mai stai încă o săptămână... (A colaborat Anca Simionescu)