Emmanuel Macron pare să se afle într-o criză permanentă de când a fost reales președinte în 2022, mai ales că nu a obținut majoritatea în Adunarea Națională după alegerile legislative. Acesta este ultimul mandat pentru liderul francez și, de asemenea, al celor cinci ani în care s-a dedicat supraviețuirii. De aceea ia constant decizii centrate pe aceasta; pentru ca propunerile sale – deși nu şi el – să se înfăptuiască în totalitate în 2027. Ultimul pas, să-l aleagă pe Gabriel Attal, "moștenitorul" său, și până acum ministru al Educației, ca noul prim-ministru.

Macron și pariul personal. Attal a fost purtător de cuvânt al guvernului și al partidului său. Acum este un pariu personal pentru Macron care se agață de "proiectul" politicii franceze pentru a linişti  apele într-o politică națională din ce în ce mai zbuciumată.

"Dragă Gabriel Attal, știu că pot conta pe energia și angajamentul tău pentru a pune în practică proiectul de reînarmare și regenerare pe care l-am anunțat", a spus Macron, într-un mesaj pe rețelele de socializare în care a făcut apel la "spiritul anului 2017", când președintele a candidat pentru prima dată la alegeri, spirit de "îmbunătățire și îndrăzneală".

Attal a ridicat mănușa pentru a înlocui Elisabeth Borne complet în dizgraie, folosită potrivit multora, drept cobai de către Macron pentru a-și măsura capacitățile politice în timpul legislaturii. Noul premier a promis că una dintre "prioritățile lui absolute" în noua etapă va fi "cauza şcolii", în ciuda faptului că a părăsit Ministerul Educației. "Nu există nimic mai frumos, nimic mai puternic decât să slujești Franța și francezii", a spus Attal în prezența lui Borne, care i-a urat succes și a confirmat că va reveni în calitate de deputat de bază la Adunarea Națională.

Puterea politică a lui Macron

Una peste alta, există două puncte cheie care arată că puterea politică a lui Macron nu mai este ceea ce a fost. Prima a fost reforma pensiilor: una dintre marile sale promisiuni de campanie și care deja s-a întors împotriva lui la câteva luni după mandatul său la Elysée. Mobilizările împotriva noilor reglementări au fost constante, unele istorice, și au arătat o respingere rar întâlnită în istoria recentă a Franței. Printre altele, include și creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani.

Franța este una dintre țările din Uniunea Europeană cu cea mai mică vârstă de pensionare. Președintele francez a încercat deja să realizeze reforma pensiilor în 2019, dar atunci a venit pandemia și scopul a fost paralizat.

Macron a avut nevoie de un al doilea mandat pentru a merge mai departe, chiar și cu prețul erodării imaginii sale: el însuși a recunoscut că a fost un preţ pe care a fost dispus să-l plătească. "Franța este în urmă în această problemă și reforma este corectă și responsabilă", a spus el atunci, și a dat o explicație mai aprofundată: "Într-o țară cu speranță de viață în creștere și cu mai puțini lucrători activi și mai mulți pensionari, dacă vrem un pact echitabil între generații, trebuie să înfăptuim această reformă".

Franța și imigrația

S-a generat și mai multă controversă cu legea imigrației pe care guvernul tocmai a adoptat-o ​​cu sprijinul dreptei radicale, Adunarea Naţională (RN) a Marinei Le Pen, care a marcat golul în timp ce îl vede pe Macron lipsit de sprijin.

Statul vrea să regularizeze imigranții fără acte care lucrează în "profesii în tensiune", adică cu deficit de forță de muncă; sumbră, reforma urmărește să restrângă imigrația în Franța și să faciliteze expulzările. Cu aceasta, Franța adaugă în jur de 30 de reglementări pentru a reglementa imigrația și este a doua în acest sens de când Macron este președintele Republicii. Regula, de fapt, a stârnit proteste din partea ONG-urilor și organizațiilor civile, potrivit 20minutos.es.

Pe de altă parte, legea urmărește să elimine garanțiile împotriva expulzării, în special cele aplicabile străinilor sosiți în Franța înainte de vârsta de 13 ani, care locuiesc aici de mai mult de douăzeci sau mai mult de zece ani și care sunt soții sau părinți ai unor cetățeni francezi... De asemenea, urmărește accelerarea procesării cererilor de azil, simplificarea litigiilor administrative referitoare la străini și condiționarea acordării unui permis de ședere multianual de un nivel minim de franceză. Bilanțul este însă complex, pentru că se preconizează și creșterea zilelor maxime de detenție pentru persoanele fără acte.

Marine Le Pen crește în sondaje

Între timp, Marine Le Pen crește în sondaje. Ea știe că guvernul va avea nevoie de sprijinul său în cele mai restrictive reglementări pe care vrea să le aprobe și care îi pot spori profilul prezidențial. În plus, a reușit să-și întinerească partidul, punându-l în frunte pe Jordan Bardella, europarlamentar activ și mâna dreaptă a fiicei lui Jean Marie Le Pen.

Deocamdată, sondajele o arată favorită la victorie peste trei ani și jumătate și se pare că fără Macron nu va mai avea un rival demn. Alegerile europene, pe scurt, vor fi prima probă de foc pentru a măsura rezistența lui Macron și opțiunile pe care Marine Le Pen le poate avea pentru a ajunge pentru a treia oară la Elysée în 2027. (Traducerea-Rador)