Orice “schemă veche” are șanse de reușită dacă „prostul e nou”. Când „prostul” are deja experiența unei înșelătorii asemănătoare, șansele celui care încearcă să-l păcălească scad dramatic.

Este ceea ce se întâmplă în Franța, unde inițiativa unor așa-zise veste galbene de a participa la alegerile europene riscă să moară în fază de proiect. Nici măcar inițiatorii nu mai cred că actul doi al manevrei „Frumoasa din Pădurea Adormită” poate avea succes, chiar dacă rolul lui Macron i-a fost distribuit lui Ingrid Levavasseur.

Hayk Shahinyan, cel care ar fi trebuit să fie managerul campaniei electorale pentru europene, a anunțat că nu mai participă, după cinci zile de la demararea proiectului.

"Am luat decizia să mă retrag din toate activitățile mele, să mă întorc la Lyon și să îmi iau o săptămână pentru a analiza, a gândi, a pregăti propunerile. Fac un pas înapoi". Dar Shabiniyan nu este singurul care se disociază de Ingrid Levavasseur. Marc Doyer, una dintre „vestele galbene” de pe lista pentru europene a părăsit de asemenea barca lui Levavasseur.

Nu se știe exact ce a determinat aceste demisii. E foarte probabil să fie vorba despre amenințările venite din partea altor manifestanți, dar nu poate fi eliminată nici posibilitatea ca acești tineri să nu dorească să-și compromită viitorul politic printr-o asociere dubioasă care pare a fi o manevră a unor servicii secrete.

De altfel, culmea-culmilor, lista așa-ziselor „veste galbene”, puternic atacată de ceilalți protestatari, este salutată călduros de partidul și guvernul lui Macron, inamicul numărul 1 al manifestanților. Secretarul de stat pentru egalitatea dintre femei și bărbați, Marlene Schiappa, a încurajat-o pe Ingrid Levavasseur în timpul unei emisiuni politice a postului BFM TV:

"Cred că este foarte curajos să intri în dezbaterea publică, este bine pentru democrație". Laudele sunt cu atât mai ciudate, cu cât Schiappa este cea care a lansat în spațiul public ipoteza că vestele galbene sunt susținute și finanțate din străinătate. Dar Schiappa nu e singura încântată de apariția unei mișcări politice a vestelor galbene.

Fostul socialist Richard Ferrand, devenit președinte al Adunării Naționale ca membru En Marche, a afirmat că Levavasseur demonstrează „ceva curaj“ prin modul în care face față amenințărilor și încercărilor de intimidare. "Dacă ei cred că pot reprezenta o mișcare, un gând coerent, (...) au dreptate să facă acest lucru".

Dacă Levavasseur are sau nu ceva de spus în politică, e deocamdată greu de spus. O recunoaște deputata En Marche Amélie de Montchalin. "Pentru moment, nu am înțeles exact ce propune (Levavasseur), dar îmi place aborcarea ei: într-o democrație, când am ceva de spus, mă angajez în dezbaterea publică” Nici nu e de mirare că roșcata Ingrid Levavasseur este atât de răsfățată de susținătorii lui Macron.

În vreme ce din ce în ce mai multe voci condamnă violența polițienească, Levavasseur a lansat pe BFM TV un apel la încetarea tuturor violențelor, lăsând să se înțeleagă că manifestanții au partea lor de vină. Dar lista vestelor nu e singura mițcare a „laboratoarelor” președintelui jupiterian.

Acțiuni precum marșul „fularelor roșii”, în maniera manifestației din 1968 pentru susținerea lui de Gaulle, precum și hăituirea activiștilor Generaton Identitaire în Alpi, în timp ce Parisul fierbe, fac și ele parte din ecuație. Dacă toate aceste argumente nu vă conving că „a vota lista lui Levavasseur este ca și cum ai vota pentru Macron”, cum susține Eric Drouet, un alt lider al vestelor galbene, am să vă mai dau un argument.

Macron și En Marche sunt singurii care ar avea de profitat din participarea vestelor galbene în alegerile europene. Asta pentru că voturile acordate lui Levavasseur ar afecta cel mai grav scorulelectoral al partidului lui Marine le Pen, ajutând En Marche să revendice o victorie la care puțini susținători ai lui Macron mai îndrăzneau să spere.