În seara de vineri din Săptămâna Patimilor se oficiază Denia Prohodului Domnului, care nu este altceva decât slujba înmormântării Mântuitorului.
Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de doliu pentru toți creștinii. Unii țin post negru, drept care se mai numește și Vinerea Seacă.
Sfâșietoarea slujbă a Prohodului este creația Sfântului Teodor Studitul (după alții a Sfântului Ioan Damaschin) și este numită de marele teolog rus Seghei Bulgakov „geniul creației liturgice ortodoxe”.
Prohodului Domnului are trei părți (stări), prima de 73 de strofe, a doua de 60 de strofe și a treia de 43 de strofe. Prima strofă a fiecărei stări se reia și la finalul acesteia.
În țara noastră, textul Prohodului a fost tipărit pentru prima dată pe 6 februarie 1836, de către ieromonahul Macarie, cu binecuvântarea episcopului Chesarie al Buzăului.
A mai fost tipărit în alte două ediții, în 1846 și 1853, de către Anton Pann, însă prima ediție a rămas până astăzi de referință.
Înaintea slujbei Prohodului, în biserici are loc scoaterea Sfântului Epitaf (pânza care înfățișează punerea în mormânt a Domnului) și așezarea sa pe o masă înaltă pe sub care, în vremuri normale, trec credincioșii.
Trecerea semnifică intrarea noastră în mormânt împreună cu Hristos, pentru ca în noaptea Învierii să înviem odată cu El, după cum zice o cântare a slujbei: „Astăzi, mă îngrop împreună cu Tine, Hristoase…”
Recomandările noastre
