Estera Dobre, reprezentanta României în competiţia de lupte libere a Olimpiadei de la Beijing, provine dintr-o familie numeroasă din Jimbolia.

Există o lege nescrisă potrivit căreia mari sportivi ajung cei care provin din familii modeste, fără prea multe posibilităţi materiale. Dorinţa acestora de a se ridica şi de a-şi depăşi condiţia este însoţită şi de un spirit de sacrificiu pe care ceilalţi oameni cu greu îl înţeleg. Un astfel de exemplu este bănăţeanca Estera Dobre, practicantă de lupte libere. La 21 de ani, cea mai bună luptătoare din ţară a reuşit să obţină biletele de avion pentru Jocurile Olimpice de la Beijing, după turneul de calificare de la Haparanda, din Suedia.

Părinţii nu au ştiut despre pasiunea Esterei

Estera Dobre provine dintr-o famile de oameni credicioşi din Jimbolia (localitate aflată lângă graniţa cu Ungaria) şi are nu mai puţin de 16 fraţi, ea fiind a zecea născută. Maria Dobre, mama sportivei, povesteşte că Estera a fost mereu un copil iute. „La nouă luni fugea pe picioare. Îi dădeam drumul pe covor, iar ea se ridica şi alerga. A fost mereu isteaţă. În clasa a II-a îi plăcea să sape grădina şi nu o făcea de dorul lelii“, povesteşte Maria Dobre.

Chiar dacă face parte dintr-o familie numeroasă, Estera Dobre nu a dus lipsă de nimic. „Nu am pus pe masă salam, mezeluri. Dar aveam vacă, care dădea lapte şi brânză. Făceam numai mâncare gătită. Nu le dădeam bani să cumpere prostii. Şi se pare că i-a ajutat foarte mult, pentru că toţi sunt voinici“, se mândreşte Maria, mama sportivei.

Părinţii Esterei nu au ştiut că fiica lor vrea să facă lupte libere şi au fost puşi în faţa faptului împlinit după primul antrenament. Când au aflat, a fost mare zarvă în casă. Ce să caute o fetiţă la un sport atât de dur? „Mi-a spus: mamă, învăţ bine, fac totul în casă şi fără să-mi ceri. E timpul meu liber şi vreau să fac asta. A preferat să nu se ducă cu fetele să golănească sau să umble cu băieţi. Mi-a închis gura. Era prea ascultătoare, nu îmi ieşea din vorbă“, îşi aminteşte Maria Dobre.

Pe vremea când era la şcoală, Estera era de neînvins la skanderbeg. Nici mă- car băieţii nu aveau sorţi de izbândă în faţa ei. La 9 ani, Estera şi-a tăiat o bucată din deget cu toporul. „Nu am dormit eu toată noaptea de grija ei, dar ea nu a avut nicio problemă. Dumnezeu a fost alături de ea şi s-a vindecat“, povesteşte Maria Dobre.

Doi fraţi campioni la lupte libere

Cel mai mic copil al familiei Dobre are 9 ani, iar cel mai în vârstă a trecut de 36. Sunt 11 băieţi şi şase fete. Cinci dintre fraţii Esterei trăiesc în afara graniţelor, în Germania şi în Spania, iar alţii s-au mutat la Timişoara. Toţi au cel puţin liceul terminat, iar trei dintre ei sunt la facultatea. „Am fost învăţaţi să ne descurcăm pe cont propriu. Fiecare dintre noi a reuşit pe mâna lui. Puteam să fac şi eu orice altceva, că doar nu sunt proastă. Dar am ales sportul“, mărturiseş te Estera Dobre.

De altfel, aproape toţi membrii familiei Dobre sunt amatori de sport. Unii au practicat box, atletism şi volei, iar patru dintre ei - lupte libere. David şi Tabita sunt campioni naţionali la lupte libere, la cadeţi şi juniori. „Mergem şi alergăm aproape zilnic. Azi (ieri - n.r.) am alergat 10 kilometri. Am participat în grup şi la Maratonul Timişoarei, unde am câştigat un televizor. Şi eu am făcut lupte libere, dar acum vreau să mă axez pe maraton. Mă pregătesc pentru un concurs în Austria“, povesteşte Lidia Dobre, una dintre cele cinci surori ale Esterei.

A lucrat ca referent la Primăria Jimbolia

Chiar dacă mai are mult de arătat, Estera Dobre se gândeşte deja la ce va face după ce termină cu sportul. „Ce pot să fac după, dacă nu m-am orientat şi eu spre ceva din care să câştig. Nu pot decât să mătur strada. Degeaba am 10 titluri naţionale, ele cu siguranţă nu îmi vor ţine de foame“, afirmă Estera, care este studentă în anul trei la Facultatea de Educaţie Fizică din Timişoara.

Estera Dobre este mândria Jimboliei şi a fost sprijinită de oficialităţile locale încă de pe vremea junioratului.

După ce a trecut la seniori, pentru a se putea descurca din punct de vedere financiar, Estera a fost angajată de edilul-şef al localităţii, Kaba Gabor, la Primăria Jimbolia, pe un post de referent. „Sunt aproape de lupte pentru că şi fiul meu a practicat acest sport spectaculos. Noi am sprijinit-o pe Estera şi înainte să devină aşa de cunoscută. O vom premia şi după Olimpiadă. Nu mai contează locul pe care se va clasa, o vom aştepta cum se cuvine acasă“, spune Kaba Gabor, primarul oraşului Jimbolia.

2007. În finala Campionatului European de la Sofia, Estera Dobre (dreapta) a pierdut titlul de campioană europeană în faţa rusoaicei Zamira Rahmanova

SECRETUL SUCCESULUI

Dăruire şi modestie: „Dacă ştiu că nu am muncit destul, nu câştig“

Estera Dobre se sacrifică total pentru a face performanţă în lupte libere, iar, în afară de antrenamente, nu mai are timp de nimic altceva. Se pregăteşte cel puţin cinci ore pe zi: alergări, anduranţă şi viteză, sală de forţă şi exerciţii de tehnică pe saltea. Pe scurt, programul unei zile obişnuite de muncă. La finalul zilei, nu-i mai rămâne timp decât să se odihnească. „Şi duminică, atunci când am doar un antrenament, prefer să mă odihnesc. Poate mai ies în oraş la o îngheţată. Deocamdată asta văd şi asta îmi doresc. Nu ştiu ce o să fie peste un an, doi“, spune Estera Dobre.

Provenind dintr-o familie foarte religioasă, Estera Dobre ştie că nu poate accepta succesul fără să dea ceva în schimb. „La orice concurs trebuia să fac un sacrificiu pentru a câştiga. Ba eram nevoită să slăbesc, ba să exersez până la epuizare. Altfel, nu simt că merit să câştig. Sunt o sportivă de moral. Dacă ştiu că nu am muncit destul, nu câştig. Nu sunt talentată, am doar calităţi fizice şi muncesc pe ele“, recunoaşte Estera.

PALMARES

Vicecampioana Europei la lupte libere

Estera Dobre a fost descoperită de antrenorul Cornel Dobârcău, de la şcoala sportivă din Jimbolia. Profesorul a remarcat-o pe Estera la orele de educaţie fizică şi i se părea că tânăra, care pe atunci avea 14 ani, are potenţial pentru a practica luptele libere. „Am văzut-o bătăioasă, nu era genul care să cedeze. Am zis că are calităţi motrice să facă lupte libere şi am chemat-o la un antrenament“, îşi aminteşte Cornel Dobârcău.

Estera nu i-a înşelat aşteptările, iar rezultatele nu au întârziat să apară, mai întâi în cadrul competiţiilor dedicate juniorilor.

În 2004 a obţinut locul 6 la Campionatul European de cadeţi din Bulgaria, în 2005 - locul 3 la europenele de juniori din Polonia, iar în anul următor a terminat pe locul 5 la CE de juniori din Ungaria. După ce a trecut la seniori, Estera a obţinut două titluri naţionale.

În 2007 a devenit vicecampioana europeană, după ce a pierdut finala de la Sofia în faţa rusoaicei Zamira Rahmanova. Iar la Campionatul Mondial de la Budapesta s-a clasat pe locul 13.

Anul acesta, Estera a ocupat locul cinci la Europenele de la Tampere, din Finlanda. Sportiva din Jimbolia a ocupat locul trei la turneul preolimpic de la Edmonton (Canada), care i-a permis să participe la ultimul turneu de calificare, din Suedia, unde doar primii doi clasaţi s-au calificat la Jocurile Olimpice.