„Vom da un răspuns viguros” dacă se va dovedi că Rusia este în spatele otrăvirii fostului spion rus Serghei Skripal și a fiicei sale Iulia, declara ministrul de Externe britanic Boris Johnson pe 4 martie, ziua în care cei doi au fost descoperiți inconștienți în orășelul englez Salisbury. „Răspuns viguros” a fost și expresia folosită de ministrul britanic de Interne, Amber Rudd.

În zilele următoare, tonul Londrei s-a înăsprit. Pe 13 martie, premierul Theresa May îi dădea ultimatum regimului Putin să prezinte până la miezul nopții „explicații limpezi” despre otrăvirea lui Skripal. Ultimatumul a fost acompaniat de un cor de solidarizări cu premierul britanic din partea liderilor occidentali.

Surse din guvernul de la Londra au enumerat o listă cu represaliile pregătite Moscovei:

1. Un apel adresat aliaților Marii Britanii pentru un răspuns coordonat;

2. Înghețarea bunurilor oamenilor de afaceri și oficialilor ruși;

3. Interzicerea accesul acestora în City, zona instituțiilor financiare din Londra;

4. Expulzarea unor diplomați;

5. Boicotarea Cupei Mondiale la Fotbal organizată în vara aceasta în Rusia;

6. Lansarea de atacuri cibernetice împotriva Moscovei.

 

Muntele naște un șoricel

Rusia a răspuns ultimatumului belicos, cerând Marii Britanii, prin vocea ministrului de Externe Serghei Lavrov, să producă dovezile pe care se bazează acuzațiile sale și să permită experților ruși accesul la mostre ale otrăvii folosite la Salisbury. A doua zi, muntele de praf de pușcă naște un șoricel: Marea Britanie anunță expulzarea a 23 de diplomați ruși. Rusia răspunde prin expulzarea a 23 de diplomați britanici.

Și atât. La summit-ul european din 22-23 martie de la Bruxelles, Theresa May îi va informa pe omologii săi europeni despre cazul Skipral, dar nu va anunța noi sancțiuni la adresa Moscovei. „Nimeni nu vorbește de sancțiuni suplimentare”, a declarat un înalt responsabil al UE, citat de EurActiv. „Colegii mei de la Londra nu mi-au cerut să prezint măsuri restrictive.”

 

O scrisoare „grețoasă”

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a trimis lui Vladimir Putin, marți, 20 martie, o scrisoare pentru a-l felicita pentru realegerea sa, urându-i „numai succese” în al patrulea mandat și afirmând că el, Juncker, a susținut întotdeauna că „relațiile bune dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă sunt cruciale pentru securitatea continentului nostru.”

Tonul excesiv de călduros al liderului UE și faptul că nu a făcut nici măcar o aluzie la atacul asupra fostului spion rus l-au făcut pe Ashley Fox, liderului grupului conservator din Parlamentul britanic, să califice mesajul ca „grețos”.

Tot marți, Donald Trump l-a sunat pe Vladimir Putin să-l felicite, deși, potrivit presei americane, consilierii de la Casa Albă i-ar fi scris președintelui pe agendă cu litere de-o șchioapă „DO NOT CONGRATULATE” („Nu-l felicita”).

 

De ce Londra nu a prezentat dovezile?

Este cât se poate de straniu că, în contrast cu siguranța tonului cu care Londra a formulat acuzațiile, autoritățile britanice nu au produs nici o dovadă că în atacul de la Salisbury ar fi fost mâna Rusiei. O conferință de presă bine mediatizată și bazată pe probe irefutabile, la care să participe câteva somități din lumea chimiei și criminalisticii, ar fi fost devastatoare pentru Vladimir Putin. De ce Londra a păstrat tăcerea asupra dovezilor? De ce măcar experților ruși nu le-a pus sub nas aceste probe, interzicându-le accesul la mostre?

 

Serghei Skripal, un spion care refuza să se pensioneze

Leonid Rink este un savant rus din timpul Războiului Rece care susține că a făcut parte din echipa care a creat în anii 1970 agentul neurotoxic Novicioc. „Pe baza acestor lucrări mi-am făcut dizertația de doctorat”, a declarat el pentru Reuters.

Că Rink și-a manifestat îndoieli față de posibilitatea ca atacul de la Salisbury să fi fost mâna rușilor nu este de mirare. Dar argumentele pentru care respinge implicarea Moscovei sunt foarte interesante.

Savantul afirmă că atacatorii, dacă ar fi fost ruși, nu ar fi folosit Novicioc, tocmai pentru că în acest caz implicarea Rusiei ar fi sărit în ochi.

Apoi, Rink atrage atenția că, după aproape trei săptămâni de la atac, victimele încă trăiesc. „Sunt multe alte substanțe mai potrivite (decât Novicioc – n.a.). Să „tragi” cu echivalentul unei rachete puternice în cineva care nu prezintă nici o amenințare – și să ratezi – ar fi o dovadă de mare idioțenie.”

 

„Cam cinci” au rețeta

De asemenea, omul de știință a respins („un nonsens total”) ipoteza că Iulia Skripal ar fi adus fără să știe Noviciocul din Rusia în bagaje, afirmând că femeia nu ar fi supraviețuit călătoriei.

În fine, Leonid Rink spune că, după dezmembrarea URSS, „cam cinci” dintre savanții familiarizați cu tehnologia fabricării Noviciocului au plecat din Rusia. Astăzi, dezvăluie Rink, rețeta agentului neurotoxic este cunoscută în multe țări, inclusiv Marea Britanie, Statele Unite sau China.

În tot acest context, nu este lipsit de interes că Serghei Skripal nu părea deloc un spion „pensionat”, ci cât se poate de activ: se întâlnea cu regularitate, o dată pe lună, cu ofițerul său de legătură britanic din MI6, Pablo Miller. Acesta era consultant la Orbis Business Intelligence, o companie înființată de fostul spion MI6 Christopher Steele, autorul celebrului „Dosar anti-Trump”, plătit de Hillary Clinton și Partidul Democrat din Statele Unite, și al cărui conținut nu a fost niciodată dovedit.