Se face anul de la inundatii, dar apele au ramas. Oamenii isi vand parcelele sau vor sa... pescuiasca pe ele.

La zece luni de la inundatiile din aprilie 2006, mii de hectare de terenuri agricole din sudul judetului Dolj sunt inca sub ape. Unii localnici si-au vandut deja parcelele la preturi de nimic, altii nu s-au putut desprinde de pamantul care i-a hranit atata amar de vreme. Pentru ei, singura veste buna a fost ca anul acesta va fi secetos.

Intre timp, baltile uriase de la marginea satelor lor au devenit adevarate paradisuri pentru pescarii veniti de te miri unde.

Delta din Oltenia

Seceta prevestita de specialisti pentru anul acesta nu poate fi decat dovada ca Dumnezeu nu i-a uitat pe localnicii satelor inundate in primavara anului trecut, asa cred unii sateni din sudul Doljului care, in aprilie 2006, nu s-au mai dus pe tarla cu tractoarele, ci cu barca. Nici acum, dupa aproape un an, nu-si pot calca pamanturile din cauza nesfarsitelor balti ramase.

Noua delta aparuta pe harta Romaniei in primavara lui 2006 continua sa amarasca sufletele multor oameni, de la oltenii din satele Potelu-Ianca pana la doljenii din Plosca-Bistret.

La granita dintre Potelu si Ianca, zona din stanga a soselei e toata un luciu de apa. Era acolo ea, Balta Potelu, dar nici vorba de atata suprafata, ne lamureste inginerul Gabriel Sarboiu, director-adjunct la fostul IAS Ianca, adancindu-si mainile in buzunare a neputinta.

"Erau orezarii ale statului aici, dar o parte din pamanturi au fost date localnicilor pe diferite legi, iar o parte a ramas la fostul IAS. A fost prapad in primavara, 14.000 de hectare pe care apa era de 4-5 metri". Sarboiu masoara din ochi peisajul lacustru, potriveste aprecierea cu ce mai stie de prin rapoarte si trage concluzia: cam 7.000 de hectare de teren arabil mai sunt inca inundate, intre Corabia si Dabuleni, din care vreo 2.000 sunt ale oamenilor".

La pescuit in lanul de porumb

E suparata lumea din sate ca n-a primit niciun fel de despagubiri pentru necazuri, dar unii isi scot parleala macar partial: de unde au insamantat grau, porumb, lucerna sau altceva culeg acum peste proaspat. Ca doar e de la Dumnezeu lasat pe pamantul lor.

Pe razoarele noroioase ce separa apele, cate-un om o ia la pas spre Bulgaria. Cu mainile-n buzunare, vezi-Doamne, ori cu vreo bocceluta. Se tot duuuce incetisor, pana dispare din peisaj.

"Prind peste pe balti, in fiecare zi se duc", zambeste intelegator Sarboiu. "Numai sa nu ne prinda potera, jandarmii care patruleaza prin toate baltile", ne sopteste, in prag de seara, un localnic.

Pamantul poate fi insamantat abia peste doi ani

Mai au de asteptat satenii cam doi ani pana sa poata pune din nou samanta in pamantul asta pe care a stat apa aproape un an. Statiile de pompare au mai scos din balti, insa aici terenul e mai jos decat cel de langa Dunare si a ramas apa multa. N-a mai putut pamantul s-o inghita.

Primarul din Ianca, Mirel Pascu, stie ca oamenii sunt nemultumiti, "dar ce pot eu sa le fac daca n-au avut terenul asigurat?" Multi pagubiti au terenuri si in partea de nord a satului, unde, zice edilul, pamantul este nisipos si oamenii au cultivat pepeni, sunt bostanarii. Din asta mai fac si ei ceva banisori pe langa pensiile de 200-300 de lei.

Sute de mii de metri cubi de apa care balteste

Ceva mai la vest, in judetul Dolj, ultima statie de pompare a putut fi pusa in functiune abia in decembrie, spune directorul pe Dolj al Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare (ANIF), Viorel Tirei, caruia nu-i vine sa creada ca in aprilie-mai 2006 trecea cu barca pe unde acum se poate merge cu masina.

Debitul statiei de pompare - 53.000 metri cubi pe ora - arata cata apa mai balteste inca in sudul Doljului. Un drum catre spartura de la Bistret din digul Dunarii devine o calatorie initiatica. D

e la Nedeia pana la Bistret, mii de hectare de balti, balti, balti. Ti se uraste de atata apa, rate salbatice, egrete, pescarusi si mii de pescari veniti cu masinile chiar si din judetele vecine Doljului.

Stalpii de telegraf dintre sat si dig si cladirile statiilor de pompare poarta si aici urmele apelor, ca si in judetul Olt, cam la patru-cinci metri deasupra solului. Bresa din digul Dunarii tocmai a fost astupata si intarita cu un soi de lambriuri metalice groase de cativa centimetri, infipte in pamant.

"N-am luat nicio coasa de lucerna"

Cand te intorci dintre ape, satele par din nou locuri sigure. "Nici n-am crezut noi ca vine apa asa...", se stramba, dintre buturii portii, Maria Nicolae, trecuta de 50 de ani, localnica in satul Sapata, aflat la cativa kilometri de comuna Rast, prima localitate dunareana inundata anul trecut. "Fugi, fata, ca nu vine la noi nicio inundatie, e zece kilometri pana la dig!", asa-si ziceau intre ele femeile satului in aprilie 2006, "iar cand a intrat Dunarea pe parcele fugeam ca sobolanii".

Trei hectare are tanti Maria "in balta", semanase lucerna, grau si porumb, arase, discuise si daduse si primul ingrasamant graului. "Si n-am luat nicio coasa de lucerna, de unde coseam de cate trei-patru pe fiece vara", se plange femeia si-si pune mainile-n san a necaz.

Multi sateni si-au vandut animalele

Vestea ca se intereseaza cineva de pamanturile inundate s-a dus in sat ca fulgerul. In cinci minute, in poarta la Maria Nicolae se strang mai multe vecine. A lu’ Ietegan are si ea un hectar jumate sub apa, a lu’ ala are doua hectare, a lu’ ala trei. De curiozitate si de graba, Berta Nastase, o babuta sugubeata, nici n-a apucat sa lase din mana cutitul de care se folosea la gatit.

"Am avut si io pamant in vale, lasa-l dracu’ prin balta!"  rade ea si-si trimite fiul la inaintare. La 43 de ani, feciorul Bertei s-a saturat de agricultura. "Am vrut sa lucrez pamantul cu banii mei cash, dar nu merge! Bagi 40 de milioane ca sa lucrezi si cand vinzi scoti 15 milioane! Ce afacere e asta?"

Mai are familia Nastase cinci hectare in zona neinundata, dar zice ca nici pe ala n-are cu ce sa-l munceasca. Asa ca a vandut pamantul din balta. Cu sapte milioane hectarul, unui italian care a cumparat si pe la Braila, ca vrea sa refaca orezariile.

Mai sunt si altii care au vandut pamantul, altii au dat animalele. De ce l-au vandut? Am si io un pogon jumate de pamant inundat, da-l dracu’! Aveam grau pe el. Da’ nu-l vand, da-l incolo, ca nu vreau sa ma blesteme copiii ca am dat pamantu’.

"De saracie."