Laboratorul 12, supranumit si "Camera", este locul secret in care s-a pregatit doza letala de otrava pentru anihilarea lui Litvinenko.

Acesta a fost creat in 1921 de CEKA, serviciul secret rusesc care s-a transformat ulterior in temutele NKVD si KGB, mostenite de actualul FSB, pentru a inventa otravuri care nu pot fi depistate la autopsie.

Dupa ce a vazut cu ochii lui unde se afla fabrica de otravuri a serviciilor secrete rusesti, reporterul britanic Martin Sixsmith a ajuns la concluzia ca asasinarea fostului spion Aleksandr Litvinenko a fost comandata de la Moscova.

Reporterul britanic Martin Sixsmith a investigat la Moscova cazul asasinarii spionului rus Aleksandr Litvinenko (43 de ani), ucis in noiembrie anul trecut cu o doza fatala de poloniu 210.

Dupa ce a patruns in culisele serviciilor secrete ruse, intervievand mai multe surse si punand cap la cap informatii culese in Rusia, reporterul de la cotidianul „The Times” si-a publicat dezvaluirile intr-o carte aparuta pe 6 aprilie -  „Dosarul Litvinenko”.

Profesionistii otravurilor

Sursa lui Sixsmith, un fost ofiter de informatii, i-a spus ca trebuie sa-i arate ceva special. In timp ce mergeau cu masina prin Moscova, ofiterul i-a zis soferului tocmit de ziarist sa ocoleasca pe mai multe strazi laturalnice.

Apoi au intrat pe o strada fara nume, cu cladiri modeste. Una singura avea paza militara: Laboratorul 12, supranumit si „Camera”, este locul secret in care s-a pregatit doza letala de otrava pentru anihilarea lui Litvinenko.

Laboratorul 12 a fost creat in 1921 de CEKA, serviciul secret rusesc care s-a transformat ulterior in temutele NKVD si KGB, mostenite de actualul FSB, pentru a inventa otravuri ce nu pot fi depistate la autopsie. Foarte putini oameni cunosc locul in care se afla „Camera”.

Sursa l-a asigurat pe Sixsmith ca fabrica secreta de otravuri functioneaza in continuare. Drept dovada, a mentionat numele presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko, un opozant al Kremlinului, care a fost victima unei intoxicari cu dioxina in timpul campaniei electorale.

Sursa ziaristului britanic a abordat apoi cazul lui Roman Tepov, fost membru al serviciilor secrete, care a activat ca garda de corp a lui Putin cu putin timp inainte ca acesta sa devina presedinte. Tepov, care fusese asociat cu grupuri criminale, a avut cateva simptome ciudate.

Numarul celulelor albe din sangele sau a scazut dramatic, i-a cazut parul, iar sistemul sau imunitar a cedat. I-au aparut basici pe fata, pe buze si pe limba, iar maduva osoasa i-a fost distrusa.

Inainte de a se ocupa de Litvinenko, profesionistii otravurilor l-au exterminat pe Tepov. Ca si disidentul stabilit la Londra, Roman a fost ucis de un stop cardiac provocat de un puternic soc toxic, remarca reporterul de la „The Times”.

In timp ce sursa a remarcat ca simptomele asemanatoare inregistrate de cele doua victime conduc la ideea ca in ambele atacuri s-a folosit poloniu, Martin era tot mai convins ca Litvinenko a fost otravit de un grup independent de Kremlin, dar care are legaturi cu serviciile secrete ruse.

Victima „cartitei”

Planul sofisticat din spatele complotului si existenta fabricii de otravuri sugereaza ca Litvinenko a fost tinta unei operatiuni in stil FSB. „Asta nu inseamna ca FSB-ul a actionat din interes sau din initiativa sa”, mentioneaza reporterul in cartea sa.

Fragmentarea fortelor de Securitate a scapat de sub control dupa prabusirea Uniunii Sovietice in 1991, explica autorul, iar ofiterii actionau de multe ori pe cont propriu sau se organizeaza in „bisericute” ce-si ofera serviciile pe piata subterana a reglarii definitive de conturi.

Nici astazi, serviciile secrete nu sunt omogene in Rusia; ele includ oameni cu interese diferite, cu zone de influenta separate si nici macar directorul FSB sau presedintele Putin nu pot fi siguri ca detin controlul asupra acestora.

Operatiunea a fost indelung pregatita. Lugovoi l-a contactat pe Sasa la sfarsitul anului 2005, stabilind o relatie de afaceri care mai tarziu ii va servi ca motiv pentru intalnirea de pe 1 noiembrie 2006, de la hotelul londonez Millenium.

Lugovoi era un personaj credibil pentru Litvinenko. Fusese si el inchis in 2001, in Penitenciarul Lefortovo din Moscova, pentru sprijinirea lui Berezovski. Curand a fost eliberat si a devenit om de afaceri.

O schimbare ciudata. Sixsmith nu exclude ca el sa fi fost o „cartita” infiltrata printre oamenii lui Berezovski. Timp de cinci ani, el a fost inactiv, castigand increderea inamicului, apoi si-a dus misiunea la indeplinire.

Lugovoi nu are o explicatie solida pentru contaminarea sa cu poloniu in afara de intalnirea lui Litvinenko, dar asta nu-l scapa de banuieli. Intr-un interviu acordat ziarului „Izvestia”, el a sustinut ca poloniul este utilizat uneori de politie pentru a marca bancnotele falsificate si drogurile, sugerand ca Litvinenko era implicat in activitati criminale.

Este o explicatie ingenioasa, remarca jurnalistul britanic, care mentioneaza ca Lugovoi si Kovtun erau contaminati cu poloniu inainte de a-l vedea pe Litvinenko. I-au dat de gol urmele de poloniu lasate in avioanele cu  care ei au zburat spre Anglia.

Principalul suspect

Sixsmith il descrie pe Lugovoi ca pe un personaj dubios. Un tip independent financiar, care face afaceri cu vinuri si detine o fabrica de bauturi spirtoase, nu pare genul care sa intre de bunavoie in reglarea de conturi cu tradatorii de neam si de tara.

Autorul cartii „Dosarul Litvinenko” scrie ca Lugovoi poate reflecta capacitatea serviciilor secrete rusesti de a comanda loialitate pana la idealism, la nevoie recurgand la metode specifice de convingere.

Sixsmith l-a contactat pe Lugovoi prin cativa intermediari inainte de a veni la Moscova. Suspectul a cooperat cata vreme reporterul a stat departe. In Rusia insa, situatia s-a schimbat. Cand l-a sunat pentru a-i cere o intrevedere, Lugovoi a inceput sa acuze presa britanica si Scotland Yard: „Stii ca mi-au interogat sotia timp de noua ore fara pauza? Sotia mea! Noua ore!”

Apoi Sixsmith a fortat nota pentru a-i studia reactia: l-a intrebat daca a fost decizia lui sau a fost obligat sa participe la eliminarea lui Litvinenko. Lugovoi „a luat foc”: „Ce vrei sa spui? Asta e o provocare. Stii ce? Nu ne mai intalnim. Imi pare rau, sunt ocupat.” Apoi i-a trantit telefonul in nas. Sixsmith este convins ca a fost reactia unui om speriat. Si, in mare masura, a unui om care are ceva de ascuns.

Cariera

Martin Sixsmith, implicat intr-un scandal guvernamental

> In varsta de 53 de ani, autorul cartii „The Litvinenko File” („Dosarul Litvinenko”) este un cunoscut jurnalist si scriitor britanic. In 1980 s-a angajat la BBC, unde a devenit corespondent extern. S-a remarcat prin relatarile sale de la Moscova, la sfarsitul Razboiului Rece.

> In 1997, Sixsmith a parasit televiziunea, devenind director de comunicare la Departamentul de Asigurari Sociale. In decembrie 2001, Sixsmith a intrat in Ministerul britanic al Transporturilor ca director de comunicare.

> In februarie 2002, el a fost implicat intr-un scandal provocat de Jo Moore, consilierul secretarului de stat al transporturilor, Stephen Byers, care a dispus ca stirile negative sa fie eliminate in ziua producerii unor evenimente importante. Sixsmith a trimis un e-mail in care il asigura pe Moore ca va elimina stirile despre Printesa Margaret. Dezvaluirile din presa au condus, trei luni mai tarziu, la demisia lui Sixsmith.

Marturie

Denunt printr-o scrisoare trimisa de dincolo de gratii

Sixsmith a intrat in posesia unei scrisori trimise din inchisoare de Mikhail Trepaskin, un fost angajat al FSB. Acesta a fost inchis pentru trafic de arme dupa ce a devenit aliatul lui Litvinenko.

Scrisoarea face referire la episodul consumat in urma cu noua ani, cand Litvinenko a denuntat public misiunea de asasinare a miliardarului rus Boris Berezovski. Sasa facea parte atunci din URPO, o unitate speciala de asasini profesionisti, si l-a avertizat pe Berezovski ca se pune la cale eliminarea sa.

„L-am avertizat pe Aleksandr Litvinenko despre crearea unui grup care sa se ocupe de distrugerea sa. In august 2002, i-am relatat despre o intalnire pe care am avut-o in statia de metrou Kitai-Gorod, din Moscova, cu fostul ofiter URPO Viktor Sebalin, la cererea acestuia.

El a spus ca lucra din nou pentru FSB si ca „un grup foarte serios” a fost creat pentru a-i termina pe toti cei care au legatura cu Berezovski si Litvinenko. Mi-a zis ca, in cazul in care cooperez cu acest grup, voi fi lasat in pace... Am raspuns ca nu mai pot inghiti violenta lor, in special crimele”, a scris Trepaskin.

Acesta a marturisit ca Sebalin l-a amenintat cu violenta si cu inchisoarea daca nu participa la complotul asasinarii lui Litvinenko oferind informatii despre disident.

„Mi-a cerut sa il verific pe Litvinenko: sa aflu la ce lucreaza, sa-i verific locurile de intalnire. A fost clar ca vor sa trimita pe cineva ca sa tatoneze terenul, apoi grupul il urma. Accesul la materiale radioactive nu este o problema pentru ofiterii FSB”, se arata in scrisoarea procurata de reporterul englez.

„I-am spus lui Sebalin sa uite de Litvinenko pentru ca e la Londra si sa renunte la planurile lor murdare. Ticalosul si lasul asta de Sebalin... s-a tarat la picioarele sefilor din FSB si s-a oferit sa lucreze impotriva lui Litvinenko. Iar ei l-au angajat pe acest nemernic! Sebalin si-a salvat pielea”, sustine Trepaskin.

Scrisoarea otravita

Trepaskin stie multe. Ofiterii de la Scotland Yard care au mers in Rusia in decembrie pentru a investiga moartea lui Litvinenko nu au primit aprobarea de a vorbi cu el.

Autoritatile sustin ca e un criminal. El a reusit sa strecoare afara cateva scrisori, certificate de apropiatii sai, in care explica ce rol au jucat in acest complot Andrei Lugovoi si Dmitri Kovtun.

Fosti ofiteri KGB, ei s-au intalnit cu Litvinenko in ziua in care acesta a fost otravit, lasand urme de poloniu in Londra. Trepaskin sustine ca de prepararea substantelor otravitoare s-a ocupat o divizie de contrainformatii, Vnesnia Kontr-Razvedka (VKR).

„Inca din 1994, cativa ofiteri ai VKR au scos otravuri din laboratoare pentru a le vinde unor afaceristi care voiau sa-si elimine concurenta. Aceste otravuri nu lasa urme in organism. De regula, rezultatele de la autopsie indica un infarct drept cauza a mortii. Otrava este aplicata prin aerosoli sau cu o periuta pe volanul masinii victimei ori pe clanta portierei, intr-un loc unde exista aer conditionat ori pe receptorul telefonului”, explica Trepaskin, convins ca asemenea otravuri i-au adus moartea lui Litvinenko.

„In 2001, FSB-ul mi-a cerut sa-l sun pe Litvinenko pentru a afla daca scrie o carte. Am aflat ca lucra ca postas. Apoi am auzit ca incercau sa-i trimita o scrisoare otravita”.

Pedepsit pentru tradare

Trepaskin este convins ca FSB-ul cauta sa se razbune pentru conferinta de presa organizata de Litvinenko in 1998. „Au inceput sa se intereseze de toti cei implicati in conferinta din 17 noiembrie 1998. Au vrut sa ma distruga incet, plasandu-ma in conditii periculoase pentru viata mea si pentru sotie. Dar pe Aleksandr au decis sa-l elimine rapid, fiindca era in strainatate”, a mai scris Trepaskin.

Sixsmith crede ca informatiile acestuia sunt credibile. In 2000, Sebalin nu a ezitat sa ameninte in presa internationala: „Litvinenko, mai bine vii inapoi si te predai. N-ai alta cale... Ca sa fiu bine inteles: noi nu-i iertam pe tradatori!”.

Spionul italian Mario Scaramella l-a prevenit si el pe disidentul rus ca membrii URPO i-au pus gand rau si sunt pe urmele sale. Sixsmith crede ca are suficiente dovezi care indica implicarea in acest complot a unor elemente din FSB, printre care s-au numarat si fosti colegi cu Litvinenko.