Evenimentele din Rusia de la începutul secolului XX au schimbat cursul istoriei mondiale. Una dintre cele mai importante figuri ale acelor vremuri a fost Vladimir Ilici Lenin. După Revoluția din Februarie 1917, care a dus la abdicarea țarului Nicolae al II-lea și la prăbușirea Imperiului Rus, Rusia a intrat într-o perioadă de instabilitate. Cu toate acestea, sfârșitul războiului și pacea nu păreau să fie aproape. Regimul provizoriu instalat la Petrograd era slăbit și nepregătit să rezolve criza economică și militară a țării, iar războiul continua pe fronturile Primului Război Mondial. În acest context, bolșevicii conduși de Vladimir Ilici au văzut o oportunitate de a prelua puterea. Cu sprijinul și finanțarea occidentului, el s-a întors din exil și a orchestrat revoluția din Octombrie 1917, instaurând un regim comunist radical. Astfel începea o nouă eră pentru Rusia și, implicit, pentru întreaga lume.
Viața lui Lenin până la revoluția din 1917
Vladimir Ilici Lenin, născut în 1870, a fost unul dintre cei mai influenți revoluționari ai secolului XX. Provenit dintr-o familie de intelectuali, a fost puternic influențat de moartea fratelui său mai mare, Alexandr Ulyanov. Acesta din urmă a fost executat pentru o tentativă de asasinare a țarului Alexandru al III-lea. După această tragedie, Vladimir Ilici a adoptat o ideologie revoluționară marxistă, dedicându-se luptelor pentru răsturnarea regimului țarist. În timpul studenției, a fost exmatriculat de la Universitatea din Kazan din cauza activităților sale politice. Și-a continuat studiile în particular și a reușit să își obțină licența în drept în 1891.
Nu s-a dedicate carierei juridice. A început să se implice din ce în ce mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și a studiat marxismul. Pe data de 7 decembrie 1895 este arestat din nou. Petrece un an în spatele gratiilor, apoi este exilat în Siberia. Câțiva ani mai târziu, în iulie 1898, se căsătorește cu activista socialist Nadejda Krupskaia, iar un an mai târziu publică volumul „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”. Exilul său ia sfârșit în 1900, iar apoi începe să călătorească prin Rusia și Europa în scop de propagandă, editând și ziarul Iskara (Scânteia).
Lenin devine unul dintre cele mai importante personaje ale Partidului Social Democrat Muncitoresc din Rusia (PSDMR). Conducea aripa bolșevică a partidului încă din 1903, însă evenimentele din Rusia l-au determinat să fugă din țară. Se stabilește alături de soția sa la Zurich, în Elveția. Pe toată perioada exilului, el și familia sa au fost întreținuți din cotizațiile membrilor PSDMR. Este vorba despre fondul special al partidului, despre care nu se pomenește niciodată în actele oficiale. Totuși acesta este pomenit de Vladimir Ilici în corespondența sa.
Percepția Occidentului și pericolul evenimentelor din Rusia
În timpul Primului Război Mondial, evenimentele din Rusia au fost privite cu o mare îngrijorare de puterile occidentale. Revoluția din Februarie 1917 și abdicarea țarului au declanșat un val de incertitudine. În plus, noul guvern provizoriu nu părea capabil să facă față crizei interne.
În timp ce Lenin se afla în exil în Europa, Occidentul, în special Marea Britanie și Franța, aveau un interes vital în menținerea Rusiei în război. Ei se temeau că o retragere a acesteia ar elibera trupe germane care ar putea fi transferate pe frontul de vest. De asemenea, răspândirea ideilor revoluționare în Rusia era percepută ca un pericol iminent pentru restul Europei, mai ales pentru regimurile monarhice și conservatoare din vecinătatea acesteia.
Vecinii Rusiei, precum România și Polonia, vedeau în bolșevici o amenințare existențială. Ei erau conștienți de faptul că o revoluție de succes în Rusia ar putea stimula mișcări similare în propriile țări. În acest context, Vestul era prins între dorința de a susține guvernul provizoriu rus și teama de o eventuală revoluție care ar putea destabiliza întreaga Europă.
Sursa foto: Wikipedia
Germania în Primul Război Mondial și înțelegerea cu Lenin
Germania, care avea să facă o înțelegere cu Vladimir Ilici Lenin, era prinsă între două fronturi majore în Primul Război Mondial. Pe frontal de vest lupta împotriva Franței și Marii Britanii. Pe frontul de est lupta împotriva Rusiei. Pe frontul de vest, armatele germane erau blocate într-un război de tranșee sângeros și fără sfârșit. Pe frontul de est, în ciuda faptului că armata rusă era prost echipată și demoralizată, aceasta continua să opună rezistență.
Situația pe frontul de est era un „ghimpe în coastă” pentru Germania. În ciuda succeselor inițiale, trupele germane nu reușeau să obțină o victorie decisivă asupra Rusiei, care nu capitula. Revoluția din Februarie 1917 a oferit o oportunitate pentru Germania. Prăbușirea țarismului putea slăbi moralul rusesc și, eventual, scoate Rusia din război. Însă noul guvern provizoriu a decis să continue efortul de război, menținând presiunea asupra Germaniei pe frontul de est.
Confruntată cu această situație dificilă, conducerea germană a început să caute soluții alternative. În acest context, Lenin, aflat în exil în Elveția, părea să fie soluția ideală. Arthur Zimmermann, secretar de stat în Ministerul de Externe al Germaniei, împreună cu generalul Ludendorff și șeful serviciilor secrete germane, au ajuns la concluzia că acesta era omul potrivit. El ar putea organiza o revoluție care să răstoarne guvernul provizoriu și să scoată Rusia din conflict.
Revoluția și finanțarea din partea Germaniei
Oficialii germani i-au făcut o ofertă lui Vladimir Ilici, prezentându-i un plan care nu includea doar ajutor logistic. I s-a acordat protecție pentru a ajunge în Rusia, dar și sprijin financiar substanțial pentru eforturile sale revoluționare. Se estimează că cinci milioane de mărci germane au fost folosite pentru propagandă și organizarea unei mișcări revoluționare care să răstoarne guvernul provizoriu.
Întregul plan a fost pus la punct în secret, iar pentru ca Lenin să nu fie compromis, oficialii germani nu au negociat direct cu el. Discuțiile s-au purtat prin intermediul lui Fritz Platten, un socialist elvețian. Transportul lui Vladimir Ilici a fost făcut cu un tren, care a staționat în Berlin pentru aproximativ 20 de ore. În acest timp se spune că acesta s-a întâlnit cu autoritățile germane și ar mai fi primit încă 40 de milioane de mărci. Și-a continuat drumul spre Rusia alături de alte 30 de persoane, printre care și soția sa, pe data de 5 aprilie 1917, într-un vagon cu ușile sigilate.
Vladimir Ilici ajunge în Rusia pe 18 aprilie 1917. În vara aceluiași an are loc o primă revoluție, care însă a eșuat. Este obligat să fugă în Finlanda, dar se întoarcă câteva luni mai târziu și declanșează o revoluție bolșevică armată. El susținea sloganuri precum „Pace, Pământ și Pâine”, care au atras masele nemulțumite de război și de criza economică.
Stalin, Lenin și Troțki. Sursa foto: arhiva EVZ
Instaurarea regimului bolșevic în Rusia. Lenin preia puterea
Revoluția din octombrie 1917 a fost momentul decisiv, Lenin și bolșevicii reușind să preia puterea. Într-o lovitură de stat rapidă și bine organizată, au ocupat punctele cheie din Petrograd și au răsturnat guvernul provizoriu. Imediat după ce au preluat puterea, bolșevicii au semnat armistițiul de la Brest-Litovsk cu Germania, scoțând Rusia din război.
În semn de mulțumire pentru ajutorul primit din partea germanilor, Vladimir Ilici oferă despăgubiri de război foarte generoase. Această decizie îi aduce multe critici în cadrul partidului, fiind acuzat că este agent german și că a primit bani pentru revoluție. Răspunsul său a fost unul scurt, susținând că va face o revoluție similară în Germania, dar cu bani rusești. Ideologia comunistă a fost răspândită și în lumea occidental, iar rușii au plătit pentru a sabota democrațiile.
Lenin a avut succes și a devenit primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. Nu s-a bucurat prea mult de succesul său. Sănătatea i s-a deteriorat, iar în 1922 a avut primul atac cerebral, rămânând parțial paralizat. Al doilea atac a avut loc în același an, așa că demisionează din funcțiile politice. A murit pe 21 ianuarie 1924, cauza oficială a morții fiind ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral. În ceea ce privește eforturile Germaniei, acestea s-au dovedit a fi în zadar, pierzând Primul Război Mondial, potrivit Historia.