Lecția Rogozin. Răzbunarea geografiei, cu Rusia scoasă la tablă. Pulsul planetei

Lecția Rogozin. Răzbunarea geografiei, cu Rusia scoasă la tablă. Pulsul planetei

S-a comentat enorm pe marginea „episodului Rogozin”. Am făcut-o și eu pe numeroasele posturi de radio și TV, acoperind realitatea unei afaceri ce s-a dorit o provocare: un personaj aflat sub sancțiunile UE, Dmitri Rogozin, vicepremier al Federației Ruse, aflat pe lista de interdicții de circulație datorită rolului său în anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, personaj colorat care mai forțase odată trecerea prin spațiul aerian al României - deci cunoștea modul de reacție - a încercat să testeze din nou vigilența autorităților române, consecvența lor, dar să și creeze disensiuni la nivel european, între statele cu standardele diferite în respectarea reglementărilor Consiliului European din martie 2014.

Rezultatul a fost cel cunoscut: întoarcerea din drum și descoperirea de către ceilalți parteneri europeni, cu această ocazie, a prezenței la bord a personajului, motiv pentru care aterizarea i-a fost respinsă și a trebuit să facă și calea-întoarsă la Moscova.

Invective, nervozitate, limbaj colorat, ascunsul marelui bărbat de stat - responsabil de industria de apă-rare - în spatele copiilor și femeilor de la bord, cărora le plângea de milă. În fapt, recunoașterea, cu profundă nemulțumire, a unui eșec. Un eșec simbolic și imagologic, un gest care, dacă era realizat până la capăt, dădea o lovitură de maestru la nivel global și putea sublinia din nou grandoarea Rusiei și dreptul de a face ce vrea peste tot în „vecinătatea sa apropiată”.

Într-adevăr, vajnicul luptător din linia întâi de partea rusă/separatistă, care a recunoscut că a tras în voluntarii, polițiștii și apărătorii noii republici independente cu capitala la Chișinău în 1991-1992, Dmitri Rogozin a fost și cel numit, tot în bătaie de joc și ca element de sfidare, drept reprezentant al Președintelui Federației Ruse pentru conflictul din Transnistria (2013) și co-președinte al Comisiei inter-guvernamentale Federația Rusă-Republica Moldova, cu aceeași ocazie. Același personaj, Dmitri Rogozin - bătaia de cap a Ministerului de Externe de la Moscova, care a tot fost obligat să strângă mizeria făcută de declarațiile sale inconștiente, sforăitoare, menite să facă titluri, dar contrarea susținerilor oficiale ale Rusiei - urma să vină la Tiraspol pentru a celebra o inventată zi a 25 de ani de la instalarea „pacificatorilor” pe Nistru, în fapt 25 de ani de ocupație rusă a raioanelor de răsărit ale Republicii Moldova.

Gestul său se producea în ciuda respingerii de către Chișinău, la nivel oficial, a vizitei sale, considerată neavenită, la celebrări necoordonate cu autoritățile legitime ale Republicii Moldova, mai mult, o vizită care avea loc după Declarația Parlamentului Republicii Moldova care cerea retragerea trupelor ruse din regiune și, concomitent, cu solicitări repetate și reiterate ale Republicii Moldova de retragere a acestor „pacificatori” nevalidați de nimeni, și înlocuirea cu o misiune civilă de observatori, cu componență internațională, sub egida UE. O sfidare deplină a lui Rogozin la adresa Republicii Moldova, o victorie indirectă a Președintelui pro-rus de la Chișinău, Igor Dodon, o îngenunchere a autorităților pro-europene!

Blocarea acestui demers are însă semnificații mai profunde. Și ele relevă blestemul geografiei, al imuabilei poziții a Republicii Moldova între România și Ucraina și a regiunii separatiste între Ucraina și teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime ale Republicii Moldova (care, în paranteză fie zis, tocmai preluaseră primul punct de frontieră comun și reluau controlul frontierei de stat, pentru prima dată după 25 de ani). Răzbunarea geografiei (ca să citez un titlu celebru de carte a lui Robert Kaplan) arată azi elevului Rusia, scos la tablă, la lecție, că accesul său în enclava separatistă sau în Republica cu doi vecini nu e posibilă fizic atât timp cât are interdicție în spațiul aerian a celor doi vecini, sau interdicție de la Chișinău, de la autoritățile îndrituite constitutional să decidă politica externă a statului din stânga Prutului. O lecție dură, pe care SUA a învățat-o în 2003, la invazia Irakului, când accesul dinspre baza lor de la Incirlic a fost blocat de Turcia.

Azi, Rusia învață că, în fapt, pierde natural, zi de zi, controlul asupra regiunii separatistă nistreneană pentur că a pierdut Ucraina. Iar mesajul e și mai complicat odată ce acest adevăr este resimțit de populația din regiunea separatistă, este conștientizat de autoritățile separatiste, odată ce cetățenii și companiile din stânga Nistrului s-au obișnuit cu realitatea și se integrează natural, pas cu pas, în Republica Moldova, statul recunoscut internațional și singurul titular al liberei circulații și acordului de liber schimb cu UE.

Ne puteți urmări și pe Google News