Laurence Tacou, directoarea Editurii L’Herne din Franţa, povesteşte cum a cumpărat manuscrisele lui Emil Cioran de la familia filosofului.

Misterul din jurul vânzării manuscriselor lui Emil Cioran s-a rispit. Unul dintre editorii francezi ai filosofului, Laurence Tacou, patroana Editurii L’Herne, a confirmat, ieri, într-un comunicat transmis EVZ, că, vara trecută, a cumpărat documentele de la cumnata scriitorului, Eleonora Cioran - pe care le-a vândut, acum o săptămână, prin intermediul casei "Binoche et Giquello". Preţul pe care Laurence Tacou l-a plătit Eleonorei Cioran, în august 2010: 36.000 de euro. Suma este de 11 ori mai mică decât cea cu care manuscrisele filosofului au fost adjudecate, pe 7 aprilie, de omul de afaceri român George Brăiloiu, 406.000 euro.

După mai bine de zece zile în care şi-a păstat anonimatul, Laurence Tacou a renunţat la discreţie şi a decis să apară în prim-plan, motivată fiind de acuzaţiile de furt pe care Eleonora Cioran i le-a adus, marţi-seară, la emisiunea "Evenimentul zilei" difuzată de B1 TV. Cu două zile în urmă, cumnata filosofului a declarat că Laurence Tacou, împreună cu o traducătoare a Editurii L’Herne, Gina Puică, i-ar fi sustras respectivele documente din casă, în timpul unei vizite pe care acestea două o făcuseră la Sibiu. Acuzaţiile Eleonorei Cioran au fost dublate de fiul ei, Şerban Stavrescu, intrat, de asemenea, în direct cu realizatorii emisiunii, Robert Turcescu şi Ion Cristoiu.

Comunicatul transmis de Editura L’ Herne, în care e explicat pe larg, etapă cu etapă, dialogul de negociere avut cu familia Cioran se încheie cu următorul avertisment: "Dacă vor continua cu aceste acuzaţii, doamnele Laurence Tacou şi Gina Puică îşi rezervă dreptul de a declanşa împotriva lor o acţiune în justiţie pentru restabilirea adevărului şi pentru a-şi apăra onoarea şi reputaţia".

Redăm, mai jos, comunicatul integral semnat de patroana Editurii L’Herne:

"Se cuvine înainte de toate să amintim că, de-a lungul anilor, doamna Tacou a apărat drepturile doamnei Cioran asupra operei lui Emil Cioran şi că a obţinut pentru aceasta din urmă ca drepturile de autor asupra operei lui Cioran să-i fie plătite cu regularitate. În ceea ce priveşte relaţia lor, în anul 2009 doamna Cioran i-a adus la cunoştinţă doamnei Tacou că este în căutarea unui cumpărător pentru documentele de familie pe care le avea în posesie – diverse manuscrise în română ale lui Cioran precum şi documente personale şi alte documente ca diploma de bacalaureat, licenţa şi paşaportul filosofului – precizându-i acesteia că a propus în zadar de-a lungul anilor vânzarea întregului pachet de documente diverselor instituţii culturale române şi că acestea au refuzat achiziţia. Ea a trimis o listă a acestor documente doamnei Tacou care, la rândul ei, a trimis-o unor experţi parizieni pentru evaluare. Evaluarea nu depăşea pentru ansamblul documentelor suma de 35 - 40.000 de euro din cauză că, pe de o parte, documentele în limba română sunt greu de vândut în Franţa, şi pe de alta pentru că unele manuscrise erau incomplete. În august 2010, la solicitarea insistentă a doamnei Cioran, doamna Tacou a vizitat-o la Sibiu şi i-a cerut doamnei Gina Puică, care la rândul ei se afla în România din motive personale, să se alăture întrevederii cu scopul de a se consulta cu aceasta asupra documentelor menţionate şi, eventual, să i le traducă. Pe 10 august 2010 doamna Cioran, în prezenţa fiului ei Şerban Stavrescu, care dorea să încheie fără întârziere această cesiune pentru suma de 36.000 de euro, a semnat actul de vânzare a întregului pachet de documente în prezenţa câtorva martori, în special verişoarele ei şi asistenta acesteia, doamna Popa Viorica. La cererea expresă a domnului Stavrescu, doamnele Gina Puică şi Popa Viorica şi-au pus în clar semnătura în calitate de martori pe actul de vânzare, semnat în prealabil de doamna Cioran, act care conţinea lista manuscriselor şi documentelor cesionate. Ansamblul documentelor a fost predat doamnei Tacou de către doamna Cioran şi domnul Stavrescu. Câteva albume conţinând diverse corespondenţe care ar fi putut fi totuşi achiziţionate au fost lăsate la dispoziţia doamnei Cioran, suma pretinsă de doamna Cioran fiindu-i vărsată prin virament bancar de la Paris. Nicio reclamaţie nu a fost formulată de doamna Cioran sau de fiul acesteia până la vânzarea prin licitaţie publică a acestor documente, pe 7 aprilie 2011, vânzare care a atins, într-adevăr, preţul-record de 406.000 de euro, spulberând toate estimările, mulţumită pasiunii şi generozităţii cumpărătorului, care s-a angajat public să le doneze Bibliotecii Academiei Române. De atunci, doamna Cioran şi fiul ei, domnul Stavrescu, le acuză deschis pe Laurence Tacou şi Gina Puică în toate mediile (şi chiar se contrazic frecvent) de furt, de escrocherie sau de abuz de încredere. Dacă vor continua cu aceste acuzaţii, doamnele Laurence Tacou şi Gina Puică îşi rezervă dreptul de a declanşa împotriva lor o acţiune în justiţie pentru restabilirea adevărului şi pentru a-şi apăra onoarea şi reputaţia". UPDATE: În cursul acestei dimineți, Editura L'Herne din Paris transmis EVZ că, ieri-seară, în urmă difuzării comunicatului de presă de mai sus, Laurence Tacou a fost apelată de Eleonora Cioran și de fiul acestei, Șerban Stavrescu, care și-au cerut scuze pentru acuzațiile formulate cu o seară în urmă. Patroana Editurii L'Herne cere, pe această cale, ca Eleonora Cioran și Șerban Stavrescu să dezmintă public declarațiile făcute marți-seară la emisiunea „Evenimentul zilei” de pe B1TV.

EDITURĂ DE FAMILIE

Tatăl lui Laurence, prietenul lui Cioran

Editura L’Herne a fost înfiinţată în 1962 de către Dominique de Roux şi preluată, din 1973, de Constantin Tacou – aromân născut într-o familie originară din Grecia. Constantin Tacou (Tzicu, se pare, în primele acte de identitate) a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Emil Cioran. A decedat în 2001, la vârsta de 74 de ani.

Laurence Tacou (58 ani), fiica sa, actuala patroană şi directoare a Editurii L’Herne, a publicat până în prezent nouă titluri Emil Cioran, printre care şi o antologie de texte critice semnate de diverşi autori, având în centru figura filosofului. Acest volum a apărut în 2009 şi face parte din colecţia "Cahiers de L’Herne" – cea mai respectată colecţie din portofoliul casei editoriale.

EVZ a discutat cu câţiva dintre cercetătorii străini ai operei româneşti a lui Cioran. Aceştia au refuzat să le fie publicat numele, pentru a evita o dispută deschisă cu Laurence Tacou şi pentru nu fi implicaţi în "scandalul Cioran" de la Bucureşti. Potrivit lor, munca editorială a lui Laurence Tacou - meritorie în parte - are şi neajunsuri. Unul dintre ei afirmă că patroana Editurii L’Herne refuză să plătească drepturile de autor către Centrul Naţional al Cărţii din Paris, organism care gestionează postumitatea literară a lui Cioran şi care, de asemenea, derulează un program de burse care poartă numele filosofului. La capitolul "minusuri" cercetătorul a mai spus că, în ceea ce priveşte cartea "Despre Franţa", publicată în 2009, Editura L’Herne a amestecat ordinea capitolelor din manuscrisul original al lui Cioran.

Literatul a concluzionat, într-un e-mail transmis EVZ: "Doamna Tacou, ea singură, poate face obiectul criticilor. Această tristă mercantilizare a manuscriselor este contrară – din toate punctele de vedere - spiritului şi dorinţei lui Cioran".

Laurence Tacou răspunde acestor comentarii: „Cartea Despre Franța a fost tradusă de cel mai bun traducător de limba română din Franța, care l-a cunoscut și l-a tradus pe Cioran, Alain Paruit. Un mic fragment a fost mutat într-un context mai coerent, asta e tot.A fost o foarte bună decizie pe care Cioran ar fi urmat-o, ca și pe toate celelalte sugestii pe care Paruit i le făcea. (...) Centrul Național al Cărții nu este îndreptățit la drepturile morale ale lui Cioran. De altfel, nu le revendică și nu s-a opus vreodată publicațiilor noastre”.

"Această tristă mercantilizare a manuscriselor este contrară spiritului lui Cioran" CERCETĂTOR ÎN OPERA LUI CIORAN