Justitie
Adevărul despre parcursul Laurei Codruţa Kovesi spre şefia Parchetului European. Politologul Mungiu Pippidi explică totul
Politologul Mungiu Pippidi a afirmat miercuri că victoria fostei şefe DNA, Laura Codruţa Kovesi în drumul spre ocuparea funcţiei de procuror şef la Parchetul European nu semnifică atât de mult pe cât amplifică românii.
Pippidi arată că numirea finală va fi politică, potrivit b1.ro
“Numirea necesită consens între parlament și Consiliu, dar și larg consens în consiliu. Procedura de numire e nouă, nu are precedent, nu există în vreun tratat, de aici și brambureala penibilă că țările organizează separat un proces de nominalizare în vreme ce nominalizarea, prin procedură excepțională, a fost atribuită unei comisii externe.
Ca atare, dacă nici unul dintre cei trei candidați actuali nu reunește unanimitatea în Consiliu, care are co-decizie cu Parlamentul, ne putem trezi că se reia procesul cu candidați noi.
Ca atare, voturile din Parlamentul European nu sunt decisive, iar isteria pe ele e absurdă și contraproductivă, și pro, și contra, cu vărsatul de lături asupra lui LCK.
Nu se decide nimic în PE, deși Parlamentul are un cuvînt de spus. Iar numirea finală va fi politică, nu de către experți, din păcate, deci dacă vreo țară mai tare vrea postul, o să îl aibă”, afirmă politologul.
Totodată, aceata a explicat și atribuțiile pe care le are procurorul-șef european, despre cum s-au putea inplica în corupția internă a României.
“Instituția procurorului european este o formă de cooperare avansată asumată de 22 de state europene. Cooperarea avansată (enhanced cooperation) e o formă voluntară de a avansa integrarea europeană, deci privește sfera de competență a UE, și anume zona de coordonare dintre state. Argumentul este acela că e nevoie de o asemenea instituție pentru că există interese ale Uniunii Europene care pot fi afectate în zone de jurisdicție trans-națională, de exemplu un caz major de spălare de bani care implică bănci în mai multe țări europene. Jurisdicția noului procuror european viează deci cazuri care implică un element transnațional și nu s-ar aplica la Teldrum și fondurile lor europene în Teleorman. Nici dacă Teldrum s-ar duce la o licitație în Austria nu procurorul european ar interveni, ci cel austriac. Dacă însă face Teamnet un consorțiu european care licitează la Bruxelles și ne mai avertizează vreun Guccifer că plănuiesc să ungă lumea prin angajații lor de pe acolo, ca în cazul semnalat de Lucian Davidescu, asta ar fi de competența Procurorului Public European (PPE). Problema delimitării competențelor o să fie o bătălie politică permanentă, de la caz la caz, pentru că e o slăbiciune din start a procutorului european, dar cert acesta are nevoie de asentimentul autoritîăților din țara unde se produce fapta ca să îi fie atribuite cazurile. PPE va trebuie să fie diplomat ca să lupte cu interesele țărilor, altfel de la prima bătălie va pierde sprijin și unele țări s-ar putea retrage. Un procuror și activist, și diplomat ar putea consolida instituția, dar va fi greu. Să nu uităm că unul din motivele BREXIT a fost și spaima de pierdere a suveranității legale prin instituția mandatului comun european, deci există mare rezistență și posibil efect contrar la nivelul unor țări. Deja Consiliul a avut grijă ca noua instituție să nu își poată tranșa bătăliile despre jurisdicție la curtea de la Luxemburg”, spune Pippidi.
În opinia acesteia, Parchetul European nu era necesar pentru că “jurisdicția poate fi extinsă peste frontiere și prin alte căi de către un stat cu capacitate mare și voință”.
Cât despre importanța alegerii Laurei Codruța Kovesi în funcția de procuror-șef european, Alina Mungiu Pippidi spune că, “fiind o instituție creată prin activism românesc (Macovei), chiar dacă nu întemeiat pe dovezi că ar funcționa mai bine decăt ce avem deja, era bine dacă o puteam ocupa noi, că spre desosebire de bulgari nu avem deloc oameni în poziții internaționale, fiind cronic incapabili să promovăm valori.”
Recomandările noastre
