„Pentru început, fasciculul laser va avea o putere mai mică. Până se va ajunge la parametri maximi, de 10PW, va mai dura”, spune directorul proiectului, profesorul Nicolae Zamfir.

Extreme-Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP) este cel mai important centru de cercetare ştiinţifică din România, notează UTI24.ro.

Laserul va ajuta la descoperirea unor izotopi radioactivi care pot trata cancerul, de exemplu, sau va putea ajuta la identificarea completă a conţinutului butoaielor cu deşeuri radioactive, fără a fi desfăcute, un lucru extrem de dificil în prezent. Investiţia de la Măgurele se ridică la 300 de milioane de euro.

Implementarea proiectului a început în ianuarie 2013, iar bugetul nu a fost depăşit, afirmă managerul proiectului.Laserul de la Măgurele este considerat cel mai puternic din lume, cu cele mai performante echipamente şi cel mai strălucitor fascicul Gamma.

140 de persoane lucrează în total la acest proiect, din care 120 sunt cercetători români şi străini din întreaga lume, care au venit să lucreze la cel mai mare proiect ştiinţific în care este implicată România.

Autorităţile spun că proiectul va repune România pe harta globală a cercetării.

Investiţia este destinată cercetărilor fundamentale. Laserul va folosi şi la testarea materialelor care se folosesc în misiunile spaţiale, care sunt trimise în perioade îndelungate de timp.

Unul dintre cele mai mari proiecte de cercetare din istoria României, laserul de la Măgurele, o investiţie de 300 milioane euro, va fi finalizat în doi ani, deja 50 de specialişti români plecaţi peste graniţe revenind în ţară.

În contextul în care cea mai mare parte a in­dustriei româneşti a fost priva­tizată, teh­nologiile aduse pe plan local sunt im­por­tate din ţările- mamă ale in­­vesti­to­rilor stră­ini, aceasta fiind o lo­vi­tură pen­tru cercetarea ro­mâ­­neas­­că. Inte­grarea lase­ru­lui de la Mă­gurele într-un parc teh­ni­co-ştiinţific local este o so­lu­ţie pen­tru echilibrarea raportului de for­ţe şi un pro­iect care ar putea atrage creierele ro­mâ­neşti din nou acasă, spun cei direct implicaţi în rea­lizarea acestei investiţii unice la nivel eu­ropean.

„ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics – n.red.) va adăposti cel mai pu­ter­nic laser din lume, cea mai puternică rază, echivalentul a 10% din puterea Soarelui. Lu­mina are o forţă ale cărei efecte acum ne sunt ne­cunoscute, iar noi asta vom studia. Dacă un fascicul suficient de puternic loveşte un obiect, atunci particulele constituente, electronii şi io­nii, pleacă, se deplasează cu viteza luminii. Este un studiu al fenomenelor care probabil se petrec în univers. Asta vom face aici”, ex­plică acade­mi­cianul Nicolae Zam­fir, directorul ge­ne­ral al Institutului Naţio­nal de Cercetare-Dez­vol­tare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), director de proiect pentru ELI-NP.

Dezvoltarea ELI a început în 2007 şi a mar­cat o schimbare aproape istorică a atenţiei spre Europa Centrală şi de Est când s-a luat deci­zia ca Uniunea Europeană să sprijine finan­ciar trei lasere localizate în Cehia, România şi Ungaria.

În România, la Măgurele, o localitate cu mai puţin de 10.000 de locuitori, va fi construit cel mai mare laser dintre cele trei şi din lume, lucrările urmând a fi finalizate în 2020. Deja cea mai mare parte a construcţiilor este gata.

„Sunt mai multe aplicaţii, dar deocamdată le intuim doar parţial. Astfel de particule accelerate cu lasere pot fi folosite în tratarea deşeurilor radioactive, pot scădea preţul acceleratoarelor de particule. Studiile de aici vor putea fi aplicate în materialele pentru misiuni spaţiale şi în medicină. Istoria ştiinţei arată că o dezvoltare tehnologică nouă duce la noi descoperiri. Scopul ELI este de a schimba peisajul cercetării din România.” Spre exemplu, clădirea în care este adă­postit ELI are pereţi cu grosime de doi metri, laserul urmând a fi montat pe o structură de amortizoare capabile să atenueze orice şoc. De ce este important acest proiect? Importanţa realizării acestui proiect trebuie pusă într-un context, crede Nicolae Zamfir.

„Toată lumea care mai produce ceva aici are mama în altă parte. Industria noastră e toa­tă legată de exterior, aşa că de cele mai multe ori fiecare îşi foloseşte cercetarea de acasă. Dar aici, dacă vin două companii care să facă transferul de tehnologie, lucrurile încep să se mişte.” Astfel, Zamfir spune că ceea ce trebuie să se realizeze la Măgurele este un parc tehnico-şti­inţific, interes din partea firmelor străini deja existând, notează UTI24.ro. „Aduci utilităţi şi infrastructura de ba­ză şi le pui la dispoziţia companiilor de mare teh­nologie. Logica este simplă. Nimeni nu inves­teşte mai mult decât câştigă în primii ani. La început trebuie să îi aduci. Am avut delegaţii din Japonia, Marea Britanie, Israel, dar mai trebuie să ne mişcăm şi noi.”

Ideea de parcuri de afaceri a funcţionat bine în România, fiind deja cunoscute pro­iec­tele din Cluj construite în jurul comunităţii de IT sau cele din Ploieşti care gravitează în jurul industriei de petrol şi gaze. „Dacă nu folosim acest prilej, suntem niste ineficienţi. Zeci de firme sunt în contact cu noi, dar un centru de cercetare nu are posibilitatea să dezvolte zona, poate numai contribui. Nu este nevoie decât de 20 de hectare cu infrastructurile de bază şi firmele vor veni aici.”

Odată sădite primele seminţe, Zamfir este convins că zona se va popula şi cu forţă de muncă bine plătită. „Viitorul este al înaltei tehnologii. Noi, în afară de IT, nu avem înaltă tehnologie în România. Firmele mari de tehnologie gravitează în jurul centrelor de cercetare, iar cercetătorii sunt oamenii aceia care mereu vor mai mult decât plapuma. Aceasta este convieţuirea dintre înalta teh­nologie şi cercetare, iar interesul din partea firmelor este enorm. Apoi, mă îndoiesc că dacă vin 10 firme din Japonia vor angaja japonezi. Cel puţin jumătate vor angaja de aici şi acesta ar putea fi doar începutul.”

În 2020, laserul de la Măgurele ar urma să aibă o echipă formată din 300 de cercetători. Jumătate din ei sunt deja prezenți.

„Planul este de a avea doar pentru ELI 300 de cercetători. Sunt în proces de angajare pentru că acum avem 150. Din cei 150, 50 sunt români din România, 50 sunt români întorşi în ţară, 50 sunt străini. Sunt cercetători veniţi din 26 de ţări. Salariile de la ELI sunt la fel ca în vest, un cercetător tânăr are 2.000 de euro, iar unul senior are 5.000 de euro. La ELI totul este state of the art (vârf de gamă – n.red.) şi aşa vrem să ne fie şi oamenii.”

Nici cu angajările lucrurile nu merg foarte uşor, mai ales cu cercetătorii străini.

„România nu a folosit aşa cum trebuia statutul de membru al UE. Am avut parte de o intrare formală, nu de mentalitate. Mai trebuie schimbat mult în atitudinea unor părţi din administraţie şi a unor reguli. Există cultura mişcării roţii, când toată lumea depune efortul ca lucrurile să meargă mai departe, şi cultura băţului în roată. La noi, din păcate, măsura isteţimii este dată de mărimea băţului pe care-l bagi într-o roată. La noi, când mergi undeva în partea de administraţie, nu pleci cu problema rezolvată, ci cu o listă completă de motive pentru care nu se poate să faci ceva.”