Există o diferență între oamenii care se declară împotriva unui limbaj care, în opinia lor, este jignitor și cei care se află la putere și care interzic categoric asemenea termeni.

În ultimul deceniu, una dintre cele mai de succes campanii ideologice ale politicienilor de dreapta a fost aceea de a-l convinge pe alegătorul de rând că ei sunt singurii apărători ai ‚liberei opinii’.

Faptul că Stânga, cea care, din punct de vedere istoric, avea o întâietate în privința liberei exprimări (și încă o mai are, în cazul drepturilor transexualilor și în cazul educației bazate pe știință) a cedat în acest punct este stânjenitor, nu mai puțin din cauză că actuala noțiune despre ‚libera opinie’ este în general extrem de slab explicată.

În ultimul deceniu, una dintre cele mai de succes campanii ideologice ale politicienilor de dreapta a fost aceea de a-l convinge pe alegătorul de rând că ei sunt singurii apărători ai ‚liberei opinii’. 

Mii de videoclipuri restricționate pe YouTube

Faptul că Stânga, cea care, din punct de vedere istoric, avea o întâietate în privința liberei exprimări (și încă o mai are, în cazul drepturilor transexualilor și în cazul educației bazate pe știință) a cedat în acest punct este stânjenitor, nu mai puțin din cauză că actuala noțiune despre ‚libera opinie’ este în general extrem de slab explicată.

Oamenii par să folosească acest termen aproape exclusiv atunci când apără un discurs care ar putea jigni sau care ar putea afecta niște comunități vulnerabile, renunțând la această poziție atunci când se pune tocmai problema apărării unor asemenea persoane. În Regatul Unit, atunci când oamenii vorbesc despre libera opinie, ei se referă deseori la o versiune deformată a unui drept legal american trecut prin filtrul a mii de videoclipuri reacționare de pe YouTube. În consecință, este ușor să se piardă din vedere ceea ce înseamnă de fapt o încălcare a dreptului tău la liberă exprimare, dacă nu chiar să fie scos cu totul din vedere.

Dar acum ni se reamintește foarte clar ce înseamnă ca libera opinie a unei persoane să fie amenințată, având în vedere că Vladimir Putin le-a interzis oficialilor guvernului să mai folosească majoritatea cuvintelor străine (cu excepția celor care nu au echivalent în limba rusă – o listă care va fi finalizată de o comisie guvernamentală și care va fi publicată separat) atunci când se află în exercițiul funcțiunii.

Oficialii nu vor mai avea voie să folosească cuvinte și expresii care nu corespund normelor Rusiei moderne – acesta fiind un amendament la o lege din 2005, menită să protejeze și să întărească statutul limbii ruse. Deși nu se știe încă ce pedepse vor primi oficialii - dacă va exista vreuna - pentru încălcarea noilor reguli, Putin nu este tocmai un președinte obișnuit să vorbească pe șleau, așa că nu putem face decât niște speculații.

Asta face ca toată vorbăria vizând modificarea unor cărți de Roald Dahl sau cu James Bond să pară neînsemnată, nu-i așa? Să nu mă înțelegeți greșit, puteți crede că ambele cazuri sunt negative, dar, în opinia mea, a le cere editorilor să scoată niște cuvinte nepotrivite dintr-o serie de cărți pentru copii sau romane de ficțiune e un demers care pălește prin comparație cu îngrădirea efectivă a dreptului tău la liberă opinie. /.../

Trebuie să încetăm să ne comportăm ca rușii, din cauză că – așa cum vedem în Rusia – există o mare diferență între niște oameni care se pronunță deschis împotriva unui discurs pe care îl consideră ofensator și niște oameni care, aflați la putere, interzic practic acest lucru, notează independent.co.uk

Slavă Domnului, noi nu ne vom afla niciodată în situația de azi a Rusiei atunci când se pune problema exercitării drepturilor noastre fundamentale, dar dacă va exista un anume lucru care ne va aduce în această situație, asta nu se va datora faptului că ”în ziua de azi, oamenii sunt excesiv de conștienți”.

Articol de Ryan Coogan - (Traducerea Rador)