Lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfinţitul său trup putere tămăduitoare pentru cei ce se apropiau de el cu credinţă.

Creştinii l-au luat şi l-au ascuns.

A fost păstrat ascuns până în anul 439. Atunci Sfântul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (420-450), l-a dăruit împărătesei Evdochia, soţia lui Teodosie al II-lea (408-458). Era un semn de recunoştinţă pentru că zidise multe biserici în Sfânta Cetate.

Împărăteasa l-a dus în vechea biserică Sfânta Sofia din Constantinopol. În locul acesteia, împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreaţa biserică cu acelaşi nume.

O parte din lanţ a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale Eudoxia, soţia împăratului Valentinian al III-lea.

Aceasta l-a aşezat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. Acolo se mai află şi un alt lanţ cu care Sfântul Apostol Petru fusese legat în timpul prigonirii lui Nero (54-68).

Sărbătorirea închinării lanţului Sfântului Petru este foarte veche, datând de la începutul secolului al II-lea.

Astăzi se sărbătoreşte nu numai amintirea minunii prin care Sfântul Apostol Petru a fost scăpat de la moarte de îngerul Domnului, ci şi închinarea lanțului cu care a fost legat în temniţă de Irod şi a lanţului cu care a fost legat în timpul persecuţiei împăratului Nero.