Social
Poveşti din LAGĂRUL DE MUNCĂ din Covasna. Ţărani, forţaţi să muncească în genunchi sub ameninţarea armelor
23 de vasluieni din comuna Slobozia au fost obligaţi să muncească pe gratis şi să doarmă pe asfalt într-o fermă de cartofi din Covasna. Cazul a fost preluat de procurorii DIICOT, după ce la începutul lunii sătenii au reclamat abuzurile la care au fost supuşi
La mijlocul lunii august, ţăranii au fost amăgiţi de administratorul firmei din comuna Zabăla, Covasna, să meargă la muncă sub formă de zilieri în judeţul respectiv. Am reuşit să stăm de vorbă cu unul dintre vasluienii care au fost în acest lagăr de muncă. "A venit în localitate la noi un domn pe nume Gheorghe Niţă care a spus că este administratorul unei ferme din Covasna, undeva pe lângă Târgu Secuiesc. A spus că ne dă 40 de lei pe zi plus mâncare şi cazare. Ne-a dus la fermă şi acolo doar ne-a pus la muncă. Ne-au bătut, ne-au batjocorit şi doar ne-au pus la muncă. Nici nu aveam unde să dormim. Unii au dormit pe asfalt. Ferma aparţinea unui ceteaţean de etnie maghiară, nu i-am reţinut numele", ne-a spus Roman Ionel.
Ancheta a fost preluată de procurori Mihaela Ştraub, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean din Vaslui, a declarat pentru Evz că acest dosar a fost preluat de DIICOT Vaslui. "Procurorii au cerut acest dosar pentru a continua cercetările pentru că era vorba de fapte ce ţin de competenţa lor. Noi am înregistrat plângerile sătenilor, dar ancheta este acum la DIICOT", ne-a spus reprezentantul poliţiei. Cum se desfăşura o zi în lagărul de muncă În declaraţiile întocmite la poliţie, sătenii au declarat că au fost trataţi astfel: - mâncau o singură dată pe zi - trei pâini erau împărţite la toţi 23 - nu li se dădea apă - când oamenii leşinau de oboseală, de căldură sau foame erau lăsaţi în camp până îşi reveneau - nu puteau culege cartofii decât în genunchi şi cu amândouă mâinile - se târâiau în genunchi la cules de cartofi cam patru kilometri pe zi - muncă fără plată - erau păziţi cu bâtele şi arme de foc - erau umiliţi verbal "Deţinuţii", păziţi cu arme de foc "Lacrimile mele au curs pe pământul ăla, două rânduri de piele mi s-au luat de pe mâini şi genunchi. Ne-am târât şi aşa am făcut treabă. Ei săreau să ne bată şi spuneau că nu are nimeni ce să le facă, aveau pistoale. (...) Să nu fi dat cât au zis, dar măcar să fi plătit ceva", a spus şi Adela Zlate, una dintre femeile care au muncit la cules de cartofi.
Recomandările noastre
