Editura Evenimentul si Capital

LA SFAT CU PSIHIATRUL. Despre confruntarea pacientului cu cancerul

Anamaria Ciubara, medic primar psihiatru
Autor: | | 3 Comentarii | 2320 Vizualizari

În conștiința publică, diagnosticul de cancer are un puternic impact psihologic negativ. În mare parte, din cauza faptului că încă este considerat o boală incurabilă, fiind una din cauzele majore de deces în întreaga lume. Totodată, un alt element care generează anxietate este terapia antineoplazică.

De cele mai multe ori, această terapie este foarte agresivă, mutilantă și debilitantă, producând modificări majore ale calității vieții. În evoluția unui pacient neoplazic există mai multe perioade de stres: momentul diagnosticului, debutul tratamentului, momentul recidivei sau al diagnosticului de boală metastatică. Severitatea bolii și agresivitatea terapiei specifice are un impact major asupra personalității pacientului, determinând stări sufletești, sentimente și modificări ale stilului de viată.

Conform studiilor efectuate, s-a constatat că cel puțin 47% dintre pacienții cu cancer dezvoltă tulburări psihiatrice, aproximativ 90% dintre acestea fiind reacții la diagnosticul și tratamentul cancerului. Tulburările emoționale, care sunt evidențiate frecvent, pot fi de asemenea considerate răspunsuri la agresiunea psihologică. Prin urmare, stresul la care este supus pacientul oncologic determină atât manifestări în psihologia individului cât și afecțiuni psihiatrice.

Nu există un comportament standard în confruntarea pacientului cu cancerul. Reacția psihologică la momentul diagnosticului oncologic este descrisă ca un proces stadial, cu următoarele faze (scară Kubler-Ross):

  • Refuzul (negarea) – este faza în care pacientul neagă orice evidență privind boala, punând în discuție validitatea părerii sau diagnosticului exprimat de specialiști. Dacă această fază persistă, poate conduce la refuzul diagnosticului, tratamentului și la orientarea pacientului către alți medici.

  • Revolta – unii pacienți acceptă cu curaj și încredere diagnosticul clinic. Această atitudine se asociază cu speranța în vindecare și căutarea de a afla noi informații. Alți pacienți mențin faza de negare, pe fondul căreia instalează furia și revolta, boala fiind percepută ca o pedeapsă nemeritată.

  • Furia – poate fi îndreptată asupra celor din jur (familie, personal medical).

  • Resemnarea – când pacientul observă că prin furie și revoltă nu-și poate redobândi sănătatea, intervine adaptarea la boală și dorința de a urmă tratamentul.

  • Sindromul anxios depresiv – un alt tip de reacție într-o situație similară cu cea de mai sus poate fi cea anxios depresivă. Depresia se manifestă ca un dezinteres crescând pentru viață, strict determinat de prognostic: pacientul refuză tratamentul și, în general, prezintă o atitudine negativă.

Sindroamele psihiatrice manifeste clinic survin frecvent (de obicei după inițierea terapiei) la pacienții cu cancer, pe fondul evoluției bolii și a tratamentelor oncologice. Cele mai frecvențe tulburări sunt: delirul, depresia și anxietatea. Un pacient poate prezenta unul sau mai multe dintre aceste sindroame.

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI