Italia, Spania, Grecia și Malta indică cu degetul “dezechilibrele dintre solidaritate și responsabilitate” ale statelor în noul “pact privind migrația și azilul” propus de Comisia Europeană în septembrie, în această scrisoare văzută miercuri de AFP.

Scrisoarea semnată de șefii de guvern italian Giuseppe Conte, spaniolul Pedro Sanchez, grecul Kyriakos Mitsotakis și maltezul Robert Abela a fost trimisă șefilor UE, Ursula von der Leyen (Comisia Europeană), Charles Michel (Consiliul European) și cancelarului german Angela Merkel, a cărei țară prezidează în prezent Uniunea.

Aceste dezechilibre “trebuie examinate pentru a clarifica faptul că o distribuție echitabilă a sarcinii este un factor esențial” al politicii europene de migrație.

Mecanismul de solidaritate al noului pact este “complex și vag”, critică cei patru oficiali.

Ei consideră că principiul relocării obligatorii trebuie să rămână “principalul instrument de solidaritate” între statele membre.

“Regulile de solidaritate și angajamentele tuturor statelor membre care rezultă din acestea trebuie să fie clar definite. Țările din prima linie nu pot rezista presiunii migratorii pentru întreaga Uniune Europeană”, avertizează aceștia.

Pactul propus de Comisie este “insuficient, deoarece aspecte precum solidaritatea (…) trebuie să fie mult mai clare decât cele propuse inițial de Comisie”, a insistat Pedro Sanchez în timpul unei conferințe de presă comune cu Giuseppe Conte cu ocazia unui summit Spania-Italia ţinut la Palma, în Insulele Baleare.

“Trebuie să lucrăm la mecanisme europene eficiente pentru redistribuirea migranților, astfel încât nicio țară din prima linie să nu suporte toate costurile și povara acestor fluxuri migratorii”, a spus domnul Conte.

Trăgând lecții din eșecul cotelor de relocare hotărâte după criza migrației din 2015, propunerea de reformă a Comisiei modifică principiul distribuției obligatorii.

Un “mecanism de solidaritate obligatoriu” ar putea fi pus în mișcare în cazul unei “presiuni migratorii” asupra unei țări: celelalte state vor trebui fie să accepte solicitanții de azil, fie să “sponsorizeze” întoarcerea în țara lor a migranților ilegali, sau să ofere asistență. În cazul unei crize comparabile cu cea din 2015, celelalte țări din UE vor avea atunci de ales doar între primirea refugiaților sau returnarea migranților respinși.

Comisia propune, de asemenea, o “filtrare” a migranților care sosesc la frontierele externe, pentru a-i distinge mai rapid pe cei care au șansele cele mai mici de a obține azil.

Pentru cele patru țări, procedurile de frontieră trebuie să “rămână o prerogativă a statelor membre, cele mai bine plasate” pentru a decide.

Ele sunt, de asemenea, îngrijorate de posibilele “efecte nedorite”, temându-se de înființarea “centrelor mari închise”, perspectivă pe care o consideră “inacceptabilă”.

Pe lângă țările primei sosiri, reforma a fost criticată și din diferite motive de către țările estice ostile primirii solicitanților de azil.