La Chişinău s-a format coaliţia. Minoritară. Pro-europeană. Chiar după nume: Alianţa pentru o Moldovă Europeană. Doar că votul cetăţenilor care dădeau 55 de parlamentari ai partidelor pro-europene nu a fost respectat. Partidul Liberal nu a intrat în coaliţie, din motive de „incompatibilitate”.
Nu-mi plac verdictele înainte de a avea toate dovezile pe masă. Detest şi analizele la cald, deşi sunt specializat în domeniul deciziilor în criză. Ele pot introduce erori şi exclud acordarea prezumţiei de bună credinţă. De aceea am să mă abţin să spun ce poate şi ce nu poate face viitoarea coaliţie, viitorul guvern. E prea devreme. Nu ştim, la ora când scriu editorialul, cu ce voturi în Parlament va fi validat Guvernul, cum se formează majoritatea, cine va fi premier şi cum va arăta Guvernul. Ce concesii s-au făcut, ce compromisuri înseamnă o asemenea soluţie.
Ce putem şti este că un guvern minoritar e o premieră pentru Republica Moldova. Este o experienţă la fel de complicată ca şi cea de coaliţie şi ea presupune fie racolarea unor parlamentari, fie mezalianţe la vot cu alte partide – PCRM al lui Vladimir Voronin – fie instabilitate pe termen mediu şi lung. Cu atât mai mult în cazul de faţă, al unei alianţe între două partide care au mai avut divergenţe şi unde personalităţile puternice şi rivalităţile de afaceri – nu doctrinare, doamne fereşte – au mai determinat prăbuşirea unei alianţe.
Dar poate cel mai complicat pas al unei alianţe PLDM-PD este faptul că rămân şi în stânga, şi în dreapta, partide în opoziţie. PL al lui Mihai Ghimpu va fi un critic acerb al întârzierilor şi neconcordanţelor în drumul spre UE şi al reticenţelor în colaborarea cu NATO, al tensionării temei identitare şi, eventual, a relaţiilor cu România. PSDM al lui Igor Dodon va presa pe linia drepturilor minorităţilor şi al relaţiilor cu Federaţia Rusă, al blocării aplicării Acordului de Asociere şi Acordului de Liber Schimb cu UE. O situaţie ingrată ce poate accentua instabilitatea alianţei.
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu putem ignora nici eşecul actualei alianţe, un eşec al clasei politice de la Chişinău: incapacitatea de face o coaliţie pro-europeană clară, transparentă, incluzând toate partidele pro-europene, nu deputaţi luaţi la bucată, nici majorităţi întâmplătoare, cu atât mai puţin susţinerea comunistă. Aici se va face şi judecata viitoarei coaliţii, a orientării şi fermităţii alegerii sale.
Dar punctul cel mai controversat rămâne cel relativ la reforme. Până la urmă orice întreprindere se judecă prin finalitate, nu avem datele să ştim despre conţinutul negocierilor, dar sigur vom vedea apetenţa şi viteza reformelor. Aici vom putea aprecia dacă vorbim doar despre administrarea Republicii Moldova – de văzut dacă în folosul cetăţenilor sau doar al persoanelor potente financiar din sistem – sau dacă vor exista şi reforme, legi, instituţii serioase, construcţia un stat democratic şi european serios. Independenţa justiţiei, lupta împotriva corupţiei mai sunt pe agendă? Cu ochii pe actele puterii sau doar în rândurile opoziţiei? Răspunsul îl vom vedea în foarte scurt timp.
Recomandările noastre
