Participă la evenimentul Les Films de Cannes à Bucarest (15-21 octombrie) cu lungmetrajul "Tender Son. The Frankenstein Project". Povestea e plasată în Budapesta contemporană, Frankensteinul zilelor noastre este regizor, iar "monstrul", cu totul diferit de personajul din roman.

Kornél Mundruczó a lucrat la acest film în triplă ipostază: regizor, scenarist şi actor. El a povestit pentru "Evenimentul zilei" şi cum de a optat pentru o rescriere radicală a prozei lui Mary Shelley.

EVZ: De ce aţi mizat pe o reinterpretare a romanului „Frankenstein"?
Kornél Mundruczó:
Înainte de orice, cartea m-a impresionat foarte mult. Ăsta e răspunsul meu banal. Dar totodată această întrebare referitor la creaţie şi creator, la cine creează de fapt monştri şi la de ce nu ne asumăm responsabilitatea faţă de monştrii noştri şi de ce fugim de ei de fiecare dată, care e principala întrebare din roman, m-a pus pe gânduri.

E vinovat cel care comite crimele sau cel care l-a creat pe criminal?
Cred că e o întrebare cu un impact global şi extrem de contemporan, de asta am ales această carte. În acea perioadă am devenit tată, fiul meu avea un an şi am conştientizat zi de zi datoria pe care o ai faţă de creaţia ta, care provine din tine, dar e diferită de tine.

Pentru majoritatea lumii, „Frankenstein" înseamnă un monstru. Însă în filmul dv. este doar un băiat…
Pare un criminal inocent… Noi construim monştrii. Gândeşte-te la minorităţi, de exemplu, romii. Nu arată ca nişte monştri, dar asta facem din ei. De asta am optat pentru un băiat de 17 ani, care nu arată ca un monstru. Dar pentru că părinţii îl aruncă în stradă la vârsta de un an, e ostracizat pe viaţă. Am renunţat la elementele gotice şi horror din carte, vezi cusutul membrelor unor morţi sau tunetele şi fulgerele din cimitir, pentru că nu erau necesare pentru a înţelege principala întrebare.

Un procedeu neobişnuit: casting cu regizori

Cum de aţi decis să jucaţi rolul regizorului?
Am simţit că nu e nevoie de un actor pentru acel rol, din moment ce fata şi băiatul nu sunt actori profesionişti, ca şi majoritatea celorlalţi din distribuţie, şi că vreau un regizor pe bune. Am făcut şi un casting cu regizori, ceea ce a fost extrem de ciudat (râde). După care m-am gândit că prefer să mă critic pe mine în loc să fac asta cu altcineva. Plus că, dacă jucam eu rolul, adăuga un element de "ars poetica", pe care restul filmelor mele nu îl au. De asta am jucat în "Tender Son. The Frankenstein Project". N-a fost uşor şi, sincer, nu aş repeta experienţa în viaţa asta.

De ce?
Cum să spun… Când te controlezi tot timpul, în ipostaza de actor, e greu să "ieşi", să te comporţi ca un regizor, şi apoi să te întorci la actorie, şi tot aşa. De asta am şi făcut şi nişte cadre groaznic de proaste cu mine (râde)! Norocul meu a fost că filmam cu pauze, adică puteam să fac verificări şi modificări între filmări. La a doua parte a filmărilor, m-am concentrat doar asupra actoriei, nici nu m-am mai uitat pe monitor. A fost greu în zilele când regizorul era "absent" (râde). Încet-încet producătorul şi directorul de imagine au început să regizeze…

"Gândeşte-te la minorităţi, de exemplu, romii. Nu arată ca nişte monştri, dar asta facem din ei.",
KORNÉL MUNDRUCZÓ, regizor