Un conflict între Statele Unite și China, în Coreea de Nord, ar fi furtuna perfectă. Ceea ce pare de neimaginat nu este însă imposibil să nu aibă loc, avertizează specialiștii.
Războiul inter-coreean (1950-1953) a fost îngrozitor, dar a fost un război limitat la peninsula coreeană și nu a implicat utilizarea armelor nucleare. Un al doilea război coreean nu are astfel de garanții.
Adversari dotați cu arme nucleare, care luptă în zone urbane dens populate, ar putea provoca catastrofe umanitare la o scară pe care lumea nu a mai văzut-o niciodată.
Dar scenariul s-ar putea agrava și mai mult. Ultima dată când Statele Unite s-au luptat cu Coreea de Nord, Republica Populară Chineză (RPC) a intervenit cu efect distructiv. Războiul a durat trei ani, cu pierderi grele de ambele părți.
În timp ce China și Statele Unite au depus eforturi pentru a împiedica această catastrofă să se repete, cele două mari puteri rămân în dezacord cu privire la soarta Coreei de Nord, un dezacord care ar putea duce la război.
Războiul din Coreea s-ar putea relua din mai multe motive. Chiar și o prăbușire a regimului nord-coreean ar putea declanșa o escaladare la Phenian care să producă un conflict de putere, scrie The National Interest.
Rachetele omului-rachetă
Pe de altă parte, în ultimul an, tensiunile au crescut în ceea ce privește amploarea și progresul programelor de rachete nucleare și balistice ale lui Kim Jong-un.
Statele Unite consideră acest lucru, inclusiv atitudinea bombastică a lui Kim, drept o amenințare, iar nord-coreenii văd amenințarea americană ca potențial preludiu al războiului.
Acest lucru lasă cele două părți cu un stimulent amplu pentru a lansa un război preventiv una împotriva celeilalte. Astfel, războiul dintre Statele Unite și RPDC ar putea începe probabil cu un atac nord-coreean asupra Coreei de Sud sau a Japoniei sau cu un atac american asupra Coreei de Nord.
Este puțin probabil ca Beijingul să considere răspunsul SUA la un atac nord-coreean drept o cauză legitimă a războiului, cu excepția cazului în care răspunsul respectiv trece anumite linii roșii.
Aceste linii roșii ar putea fi similare cu cele stabilite de RPC în 1950, deși atât frica chineză față de Statele Unite, cât și afecțiunea chineză față de Coreea de Nord au scăzut de-a lungul timpului.
În mod similar, Statele Unite probabil că nu vor vedea nici un avantaj în prevenirea răspunsului Beijingului, atacând direct China. Totuși, Beijingul are puțin interes să vadă forțele SUA de-a lungul râului Yalu. Dacă China crede că SUA au greșit prostește într-un război sau au împins Coreea de Nord într-un război preventiv, prin atitudine, atunci atitudinea Beijingului ar putea deveni mai belicoasă.
Răspunsul chinez
Mai mult, China ar putea considera atacul SUA asupra Coreei de Nord ca un indicator al agresiunii incorigibile, dovadă că Statele Unite sunt cu adevărat o „națiune necinstită” la fel de probabil ca să nu atace China la un moment dat în viitor.
Dacă războiul începe cu un răspuns chinez la o provocare americană percepută, China își va limita într-o primă fază activitățile în peninsula coreeană.
Beijingul va dori să trimită un serios către Washington fără a deschide un război mai larg, în speranța că administrația Trump se va abține de la agresiuni ulterioare.
Rachete balistice chineze și rachete de croazieră (lansate de pe platformele aeriene și terestre situate cât mai adânc posibil în China, pentru a evita oferirea de ținte ușoare pentru SUA) vor lovi instalațiile militare americane și sud-coreene, inclusiv baze aeriene, centre de comunicații și facilități logistice .
Dacă forțele SUA și ale Coreei de Sud vor avansa în Coreea de Nord, China se va concentra probabil asupra mijloacelor desfășurate înainte, deși Armata Populară de Eliberare (armat aschineză) nu va dori să risipească muniții valoroase pe forțele convenționale de-a lungul frontului.
Tentația atacului
Dar dacă China și SUA s-ar angaja în operațiuni de combat active una împotriva celeilalte, este puțin probabil ca aceste lupte să rămână limitate.
Armata americană ar face față unei enorme tentații de a amplasa direct baze aeriene, instalații de rachete și zone de desfășurare în China, în timp ce atacurile bazelor SUA din regiune ar tenta, fără îndoială, Beijingul.
Modificările tehnologiei militare au modificat natura distanței în timpul războiului. Locațiile rachetelor chineze și americane pot atinge ținte din Coreea de la distanțe mari, iar comandanții ar fi tentați să atace în profunzime zonele de lansare inamice.
Mai mult decât atât, imensul complex chinez de recunoaștere-lovire, așezat pe o vastă întindere de spațiu, aer, mare și uscat, va deveni imediat subiectul atenției SUA.
De neconceput, dar nu imposibil
Războiul dintre Statele Unite și China în Coreea este de neconceput, dar nu imposibil. Prin urmare, trebuie ca principalii actoru să se gândească la asta. În timp ce primul război coreean a reprezentat un eșec al diplomației și al planificării strategice, Washingtonul și Beijingul au reușit totuși să limiteze conflictul și să limiteze gradul de escaladare. Dacă vor putea face acest lucru acum, după schimbări dramatice în situația geopolitică, este cu totul altă întrebare.
În cazul izbucnirii războiului (fie la instigarea Phenianului, fie a Washingtonului), diplomații americani și chinezi trebuie să treacă la o viteză superioară pentru a asigura o bună comunicare între cele două capitale.
Marile interese comerciale care depind de sănătatea comerțului sino-american trebuie să își facă auzită vocea atât în China, cât și în Statele Unite.
Și dacă războiul se va produce, factorii de decizie politică din ambele părți trebuie să lucreze din greu pentru a limita gradul de distrugere din peninsula coreeană.