Editura Evenimentul si Capital

Jurnalul unei crime (ultima parte). Viața la curte

Autor: | | 2 Comentarii | 4649 Vizualizari

Citind însemnările din jurnalul mamei, ascuns într-un wc putred din fundul unei curți, mi se părea cea mai tare chestie din toată existența mea plictisitoare. Țineam lanterna telefonului aprinsă ca să pot vedea paginile ce deveniseră maronii după atâția ani de stat în mizerie. Un apel de la tata m-a întrerupt brutal, aducându-mă în realitate :

- Bogdane, unde ai dispărut? Am nevoie de tine.

- Vin acum, am răspuns grăbit, de parcă mi-ar fi fost teamă să nu mă prindă.

M-am ridicat, iar scândurile care nu știu cum mai suportau greutatea mea au trosnit ca și când prinseseră viață și nu voiau să-mi dea drumul. Am împins cu piciorul ușa la fel de șubredă ca toată cutia aia de lemn și am dat peste soră-mea care mă spiona.

- Ce faci în dărăpănătura asta?

- Cam ce aș putea să-ți răspund? E un wc, încearcă să-ți imaginezi.

- Mă rog, ești dubios. M-a trimis tata după tine.

- Știu, m-a sunat. Am terminat interogatoriul?

Eram iritat de prezența ei și chiar nu voiam să-mi vadă jurnalul pe care nu apucasem să îl ascund.

- Ce ai acolo? O carte? Te ascunzi ca să citești?

Am băgat jurnalul sub tricou și m-am întors spre ea :

- Încetează, mă plictisești.

Tata mă aștepta în pragul ușii, ușor enervat :

- Te-am rugat să te grăbești. Trebuie să mergem până la cimitir să vorbim cu groparul. Ramona, tu rămâi în casă, să primești oamenii care vin la priveghi. Mama nu se simte bine.

A doua zi urma să o îngropăm pe bunica și nimeni nu-i făcuse groapa. Cimitirul satului se întindea într-o vale plină de copaci. N-avea gard, dar moartea își marcase cu o linie imaginară teritoriul. Dincolo de crucile învechite, creșteau lanuri de porumb și pășteau vaci singuratice și câteva capre ce nu-și găseau liniștea.

- Să trăiți! Eu sunt Vasile, groparul. Dumneavoastră sunteți ginerele, nu?

Tipul ăsta apăruse de nicăieri, speriindu-l pe tata de parcă ar fi văzut o fantomă. Era atât de slab că pielea părea să-i fie cu câteva numere mai mare, iar pe cap avea o pălărie verde cu marginile mâncate de timp. Se sprijinea într-o unealtă despre care eu am apreciat că-i servea la făcutul gropilor și stătea cu mâna întinsă, așteptându-l pe tata să îi răspundă la salut.

- Bună ziua. Da, eu sunt.

- Groapa e gata, vă așteaptă.

- Deja? s-a mirat tata. Și cu celelalte oseminte ce-ați făcut?

Omul se uită mirat și răspunde:

- Păi nu era nimic înăuntru. Că acum mai bine de treizeci de ani nu i-a găsit nimeni oasele, i-au pus doar o cruce ca să o plângă lumea. Doar taică-său ar fi putut să zică ceva, dar morții nu vorbesc.

Treaba asta devenea interesantă. Nu înțelegeam prea bine despre cine vorbea groparul Vasile, dar simțeam că voi afla răspunsul din jurnalul mamei. Mi-am amintit că-l vârâsem în pantaloni ca să-l ascund de soră-mea. În timp ce gândurile mele umblau anapoda, ne-am apropiat de groapa bunicii. Lângă groapă, era o cruce mică pe care scria Tănăsescu Maria, fiică iubitoare, prea devreme plecată la îngeri. Un portret oval, aproape șters, înfățișa chipul unei fete ce semăna izbitor cu mama.

- Tată, cine e Tănăsescu Maria?

- E sora mamei, mi-a răspuns tulburat.

- Sora geamănă, nu? Cum a murit?

Tata n-avea chef să-mi răspundă.

- Lumea zice că a omorât-o taică-său înainte să se arunce în fața trenului și ar fi îngropat-o pe undeva, s-a trezit groparul vorbind.

Omul ăsta părea să știe lucruri, dar privirea aspră a tatei l-a făcut să-și vadă de ale lui.

- Atunci ne vedem mâine. Să trăiți.

- Hai acasă, m-a tras tata de umeri.

E târziu și trebuie să ajungă preotul. Evident că am întârziat, iar mama ne aștepta plină de reproșuri :

- Bineînțeles că trebuie să le fac pe toate singură.

- Am fost la cimitir să vorbesc cu groparul. Credeam că trebuie să scoată niște oase mai întâi, dar am aflat că n-are de unde.

În sinea mea mă bucuram că tata o înfrunta și așteptam să văd ce va zice mama despre rămășițele sorei moarte.

- Dacă m-ai fi întrebat, ai fi aflat că mormântul e gol.

Tata a părut mulțumit de răspuns, dar pe mine parcă mă ardea pielea de la jurnalul pe care nu mai apucam să-l citesc.

- Bogdane, vino repede să-ți spun ce-am aflat.

Ramona era atât de nerăbdătoare să-mi povestească, încât m-a târât pe prispa casei, răsturnând găleata cu nisip în care agonizau niște resturi de lumânări.

- Mama a avut o soră geamănă pe care o chema Maria. Bunicul a omorât-o după care s-a aruncat în fața trenului. S-a făcut bucăți, l-au adunat într-un sac. Mi-a zis o babă care stă pe lângă bunica. Nu e tare?

LOVITURA pentru PNL! A fost condamnat la INCHISOARE! Ludovic Orban a reactionat IMEDIAT

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI