Un joc extrem de simplu, pe care și un copil ar putea să-l joace, a făcut nenumărate victime în România. Și nu printre copii, cum se zicea de „Balena Albastră”, ci printre adulți. Pentru că organizarea era esențială, nu complexitatea jocului.

Aproape că nu există român care să nu fi auzit de „alba-neagra”, escrocheria prin care interlopii îi jecmăneau de bani pe naivii care se prindeau în joc. Mulți și-au pierdut banii, fiind forțați să parieze de tâlharii care îi înconjurau și le interziceau să părăsească jocul. Oricine putea să pice victimă, fiind suficient să oprească pentru câteva clipe în fața unor practicanți de „alba-neagra”.

Teoretic, jocul de „alba – neagra” este simplu. Jucătorul, cel care pariază și banii, trebuie să ghicească o anumită carte de joc dintr-o suită de trei. Aceasta după ce cel care primește pariurile, le schimbă locul cu îndemânare. De precizat că, în locul cărților se pot folosi trei căpăcele identice, sub care se ascunde o bilă. Interlopii, adică toți cei care practică acest joc, folosesc o bilă din burete pentru că este mai ușor de ascuns în palmă, iar jucătorul este mai ușor de păcălit.

Mulți români, dar nu numai, și-au pierdut banii, la un astfel de joc, practicat la colț de stradă. De multe ori, nici măcar nu intențioau să joace, fiind forțați să parieze de complicii interlopilor care îl practicau. De o agresivitate ieșită din comun, complicii acestora îl înconjurau pe curiosul care oprea, fie și pentru câteva secunde, în fața unei măsuțe de joc, la colț de stradă, și nu-l mai lăsau să plece până nu-i goleau buzunarele.

La un moment dat locurile preferate de interlopii care practicau „alba-neagra” erau parcările în care opreau autocarele ce-i aduceau pe români acasă, de la muncă, din străinătate. Oamenii ajungeau să-și piardă întreaga agoniseală, fără ca autoritățile să intervină. Apelurile la ajutorul poliției erau zadarnice, deoarece până apăreau așa-zișii oameni ai legii, interlopii se făceau nevăzuți.

Teoretic orice jucător are șanse

Teoretic, șansele de a câștiga la alba-neagra sunt de 1 la trei și depind de agilitatea pariorului de a urmări cartea câștigătoare. În realitate, șansele sunt minime pentru că cel care operează cărțile sau căpăcelele trișează, folosindu-și talentele în prestidigitație.

Din când în când, câte un complice de-al tâlharilor sau chiar câte un naiv, mai este lăsat să câștige. Dar asta doar pentru a atrage cât mai mulți naivi. Cei care organizează jocul fac în așa fel încât să pară că mai mulți jucători pun bani și câștigă. Toți sunt complici.

De altfel, jocul este practicat în gașcă, fiecare dintre interlopii implicați având rolul său stabilit dinainte. Pe lângă operator, unii stau de șase, pândind să nu apară vreun polițist, alții joacă rolul bodiguarzilor și îi îndepărtează pe cei care își dau seama că au fost înșelați, alții sunt animatori și atrag naivii, iar alții au doar rolul de a se înghesui în victimă pentru ca aceasta să nu fie suficient de atentă la cel ce face jocurile.

Jocul este o înșelătorie

O dată ce victima intră în joc, este înconjurată și nu mai poate părăsi locul. De asemenea, sunt împiedicați să intervină și alți cetățeni care ar dori să o scoată din mijlocul jucătorilor. Fiecare interlop își intră în rol și totul se desfășoară cu repeziciune.

Cel care mânuie cărțile le amestecă, complicii acestuia se împing în victimă, țipă și trag de ea ca să-i distragă atenția de la joc, iar unii chiar pariază în locul acesteia. Banii îi sunt smulși rapid din mână, chiar dacă nu a apucat să pună vreun pariu, în vreme ce alții o obligă să scoată alți bani din buzunar.

Dacă victima își dă seama că a fost înșelată, intervin gealații, bodyguarzii care o amenință cu bătaia și chiar o înghiontesc. După ce își pierde banii, omul buimac și lefter, este scos afară din cerc și trimis la plimbare. O bucată de drum este însoțit de unul dintre complici, care îl compătimește și se asigură că nu va chema poliția în ajutor, conform publicației Știri din lume.