Jandarmeria RURALĂ. Tentativa de asasinat din 1942 a şefului de post Radu Dumitru şi a familiei sale

Jandarmeria RURALĂ. Tentativa de asasinat din 1942 a şefului de post Radu Dumitru şi a familiei sale

Revista Jandarmeriei a prezentat, într-un număr trecut, viaţa unui subofiţer de jandarmi pe nume Radu Dumitru, ce a trăit între anii 1906- 1988. În acea perioadă regală, la sate nu exista Poliţie (ea se găsea exclusiv în oraşe), funcţia ei fiind realizată de Jandarmeria Rurală.

Radu Dumitru s-a născut în comuna Pleniţa, judeţul Dolj, în urma stagiului militar optând pentru cariera de jandarm, ca subofiţer. Iniţial urmează Şcoala de Aspiranţi Jandarmi Rurali, între 15 februarie 1930 şi 15 iulie 1930 (adică şcoala de subofiţeri), apoi a Şcolii de Jandarmi, secţia ofiţeri de poliţie, între 12 septembrie 1932 la 30 iunie 1933 (în epocă ofiţer de poliţie avea dublu sens, incluzând pe oricine putea cerceta o infracţiune; şcoala respectivă asigura încadrarea funcţiei de şef de post, aceştia fiind consideraţi ofiţeri de poliţie, deşi ei erau subofiţeri de jandarmi). Tânărul va fi încadrat la Legiunea de jandarmi a judeţului Timiş-Torontal (un judeţ avea câte o legiune de jandarmi), ca şef de post, în comuna Sacoşu Mare.Se va căsători în 1937 cu Elisaveta, în 1938 i se va naşte primul copil, Cornel, martor al întâmplării relatate mai jos, iar în 1941 se naşte al doilea copil, Bebe. Ulterior va fi mutat în alte comune, ca şef de post, toate din judeţul Timiş-Torontal: Ghizela, Becicherecu Mic (acolo îl va surprinde transformarea din jandarmerie în miliţie, în ianuarie 1949), din 1950 la Teremia Mare, iar din 1951 va activa în miliţia Oraşului Timişoara (între 1950-1968 nu au existat municipii). În 1952 va fi trecut în rezervă. Deja din 1951, în corespondenţa de familie, fostul jandarm îşi exprima temerea că va fi trecut în rezervă, din cauza carierei în fosta Jandarmerie. Conform normeleor legislative de atunci, ar mai fi putut fi menţinut în activitate până la 50 de ani.

Evenimentul pe care îl relatăm a avut loc în comuna Sacoşu Mare, în 1942. În urma unei înştiinţări venite din partea unui colaborator dintre săteni (numiţi informatori în epocă), în anul 1940 depistează pe unul dintre locuitorii comunei cu o cantitate mare de alcool produsă si deţinută ilegal în gospodăria proprie. Şeful de post cu cele două ajutoare se deplasează la locuinţa respectivă, percheziţionează şi descoperă alcoolul la locul indicat, într-o şură. Sunt aplicate măsurile legale şi alcoolul este confiscat. Din aces tmoment, cel în cauză începe să dezvolte sentimente de duşmănie şi dorinţă de răzbunare faţă de oamenii legii. Conflictul mocnit se va accentua în 1941, când, tot în urma executării atribuţiilor specifice, şeful de post rechiziţionează cai şi alte bunuri din comună, pentru înzestrarea Armatei. Unul din cetăţenii afectaţi de aceste rechiziţii este cel căruia i s-a confiscat si alcoolul cu un an înainte, acestuia i se ridică doi cai din gospodărie. Spre sfârşitul anului 1942, Radu Dumitru primeşte ordin pentru a prelua un alt post de jandarmi,cel din comuna Ghizela. Contrabandistul de alcool află despre această mişcare şi alege momentul mutării pentru a-şi duce la capăt planul de răzbunare, împreună cu un alt tovarăş de-al său. Chiar în noaptea de dinaintea plecării atacă postul de jandarmi, care avea ca anexă şi locuinţa de serviciu.

Împreună cu complicele său acţionează, spărgând cu un topor fereastra din dormitor, după care urmează două focuri de armă de vânătoare. Radu Dumitru şi unul din ajutoare, alertaţi de zgomot, ies în urmărirea atacatorilor, reuşesc sa îi surprindă la o distanţă nu foarte mare, în momentul în care traversează drumul şi lumina lunii le dezvăluie siluetele, dar în acel moment arma lui Radu Dumitru se blochează şi atacatorii se fac nevăzuţi. Radu Dumitru, împreună cu soţia şi cei doi copii, pregătiţi de plecare pentru acea dimineaţă, cu lucrurile şi mobilierul strânse, nu se aflau exact în locurile lor obişnuite de odihnă şi scapă fără a fi atinşi. Dimineaţa, câteva alice ricoşate sunt găsite în cojocelul şi pătuţul fiului cel mic, Bebe. Despre atacator şi complicele său se va afla ceva mai târziu ca si-a format o bandă, cu care săvârşea diverse nelegiuiri în zonă, punând probleme oamenilor legii, în nişte vremuri şi aşa grele din cauza războiului. Condamnat în contumacie şi punând mereu probleme autorităţilor, va fi capturat în final şi va pieri în condiţii incerte, din spusele jandarmilor, împuşcat în timp ce încerca să fugă de sub escortă.

Sursa: Revista „Jandarmeria Română”

 

Ne puteți urmări și pe Google News