Evenimentele de joi, în care parcă au fost la concurenţă DNA şi DIICOT mi-au adus aminte de o zicală a bunicului meu, hamal în portul Brăila, un munte de om care toată viaţa a cărat cu cârca saci de pe mal în calele navelor şi din calele pântecoase pe uscat.

Mi-a spus de mai multe ori, când mergeam după el la bodega „La băiatul vesel” undeşi bea rachiul cu alţi foşti hamali ca şi el, locuitori ai cartierului mărginaş al Brăilei: „Ţine minte! Viaţa asta nu e cum zice popa. Viaţa e ca o cârciumă. Bei, mănânci, comanzi muzica la lăutari, o ciupeşti de cur pe picoliţă, iar la sfârşit, vine ospătarul cu nota de plată. Trage linie şi adună. Şi atunci trebuie să plăteşti”!

De-a lungul timpului, pilda aceasta mi-a venit de mai multe ori în minte. Mai ales că am întâlnit, prin natura profesiei, oameni care erau convinşi că au devenit atât de tari, încât împărăţesc lumea. Pot lua chiar locul lui Dumnezeu dacă vor. Nu-i vorbă că unii au şi fost convinşi că pot să facă asta. Toţi, fără excepţie, s-au trezit cu ospătarul lângă masă, care, impasibil, a tras linie sub ce scria pe nota de plată.

Joia asta am fost convins că s-a desfăcut cerul şi a început să curgă cu dreptate peste România noastră, batjocorită şi oropsită.

De dimineaţă, un anunţ cutremurător al DIICOT. Sute de percheziiţii, descinderi concomitente în mai multe judeţe ale ţării. Arestări. Milioane de euro descoperiţi prin conturi. Acuzaţii dintre cele mai grave: trafic de carne vie, trafic de minori, spălare de bani, acţiuni cu violenţă, infracţiuni informatice. La masa clanului Carani, unul dintre cele mai cunoscute din România, care îşi extinsese activităţile infracţionale şi peste graniţe, se părea că apăruse ospătarul cu nota de plată. Doi dintre capi au fost ridicaţi chiar de la masă, din clubul lor, unde petreceau. Doar că ospătarul care venise cu nota avea în piept un ecuson pe care scria DIICOT.

Fără a diminua cu nimic munca DIICOT pentru destructurarea unui clan de interlopi, era să plecăm după fentă. Să ne concentrăm pe acest eveniment. De altfel, sunt convins că asta s-a şi vrut. DIICOT a primit ordin să acţioneze fix joi, după un vechi model stalinisto-kaghebist: abaterea atenţiei opiniei publice de la un eveniment major, printr-un alt eveniment, important şi el, dar mult mai zgomotos. Socoteala a fost însă greşită. Arestarea Caranilor dintr-un club unde urlau manelele nu a mai făcut „delciul tribunelor”, atunci când pe la prânz a venit un alt ospătar cu o altă notă de plată. De astă dată, pe ecuson îi scria DNA. Iar clienţii, fostul premier Câţu şi doi foşti miniştri ai sănătăţii, Vlad Voiculescu şi Ioana Moldovan. Sub linie, pe nota de plată era o cifră uriaşă: un miliard de euro.

Nu mai analizăm acum cazul, care este foarte simplu. Au comandat în neştire doze de vaccinuri, care nu au mai fost folosite şi care au fost aruncate la gunoi. Deşi aveau obţiunea să nu le mai achiziţioneze. Personal, nu cred că vreunul a luat şpagă. În sensul clasic al cuvântului. Adică să bage vreun ban în buzunar. Au făcut-o de slugi ce sunt, ca să dea bine în faţa stăpânilor de la Bruxelles.

Un singur comentariu mai am de făcut pe evenimentul de joi, cu punerea sub acuzare a celor trei: aţi constatat mentalitatea lor de infreactori mărunţi? De coteţari care au învârtit miliardele de euro, crezându-se intangibili? Ai lor erau la putere pe toată planeta. Iar lumea era închisă în case. Ioana Mihăilă a afirmat, pe când era ministru, că ea are două dorinţe arzătoare: un lockdown total care să dureze cel puţin trei ani şi omenii să nu mai mănânce nimic. Dorinţele sunt pe cale de a i se împlini, chiar mai mult decât a sperat. Lockdown la Târgşor, mult peste cei trei ani pe care şi-i dorea. Cât despre meniu, nu cred că au ceafă de greieri sau mâncare de gândaci de bălegar. Aşa că o mânca numai atunci când le va primi de acasă, în ziua când are dreptul la pachet. Şi Câţu se poate considera fericit. La reclama pentru vaccin, spunea că vrea să bea cafeaua cu prietenii la interior. Ce calitate o avea cafeaua la Jilava, va vedea, dar la interior sigur o să o bea. Acum, din stăpâni, le-a apărut mentalitatea de derbedei de mahala. Când le-a bătut procuratura la uşă, au început să dea vina unul pe altul. Voiculescu pe Câţu, Câţu pe Voiculescu, amândoi pe Barna.

Bun! anchetarea achiziţionării dozelor nu trebuie să fie decât primul pas. Pentru că mai sunt, izoletele, măştile, bastoanele (?!) achiziţionate în pandemie prin încredinţare directă de către MAI şi încă multe altele.

Toate acete jafuri au fost premeditate. Şi mă bazez, când spun asta, pe două declaraţii făcute chiar la începutul pandemiei. Prima aparţine profesorului doctor Străinu Cercel. Pe 27 martie 2020 acesta a declarat pentru site-ul „HotNews” : „cadru normativ care să stipuleze că NIMENI NU VA AVEA VOIE SĂ SE ATINGĂ DE NOI”. Pe 18 aprilie 2020, Raed Arafat avertiza şi el procurorii, într-o declaraţie la „Digi 24”, să-i lase în pace pe cei care: “nu au respectat o regulă sau au mers mai repede la achiziții în această perioadă.”

Aşadar, de la bun început ştiau că vor fura. Că vor profita de nebunia declanşată ca să jefuiască bugetul. Şi pentru asta cereau imunitate. Adică, să fure, dar să nu fie traşi la răspundere.

De asemenea, acest dosar trebuie să nu rămână doar un prim pas. Pentru că dincolo de bani, de hoţii, mai este şi altceva. Ceva cu mult mai preţios. Este vorba de vieţi de oameni. De multe, foarte multe vieţi de oameni. În România şi în lume. Este vorba despre cei care au murit cu zile prin spitale, încuiaţi prin saloane, despre cei care au murit pentru că nu şi-au mai putut trata bolile cronice, despre cei azvârliţi în miez de noapte de la reanimare, după ce fuseseră operaţi dimineaţa, despre cei îngropaţi ca nişte câini în saci negri, fără ca familiile să-i poată plânge, despre cei internaţi cu forţa, despre cei care au rămas fără slujbe. Despre multe, foarte multe altele.

Editorialul poate fi urmărit AICI