Secretarul general al NATO dă, la Bucureşti, o probă importantă a carierei sale diplomatice.

Cu mai puţin de două luni înaintea Summitului NATO de la Bucureşti, liderii Alianţei se află în plin proces de analizare a modalităţilor prin care blocul militar poate asigura securitatea globală la început de secol al XXI-lea. Războiul antiterorist, sistemul de apărare antibalistic sau contracararea atacurilor cibernetice sunt doar câteva dintre temele dezbătute, săptămâna trecută, cu prilejul reuniunii ministeriale de la Vilnius, iar ele se vor regăsi, cu siguranţă, şi pe agenda reuniunii la nivel înalt din România, din 2-4 aprilie.

Tot atunci, aliaţii vor discuta şi despre sporirea participării la campania militară din Afganistan. Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, va trebui să facă uz de abilităţile sale diplomatice pentru a-i convinge pe liderii statelor membre de importanţa misiunii, în contextul disensiunilor dintre aliaţi privind implicarea în lupta împotriva talibanilor din sudul Afganistanului. Jaap de Hoop Scheffer şi secretarul american al apărării, Robert Gates, au avertizat recent că un eventual eşec al NATO în această ţară va afecta grav inclusiv securitatea marilor puteri occidentale.

La Bucureşti se va discuta şi despre raportul privind viitoarea strategie a Alianţei Nord- Atlantice, un document redactat de cinci strategi şi ofiţeri militari de rang înalt şi dat publicităţii luna trecută. Printre ideile promovate de document se numără şi eficientizarea procesului decizional în cadrul Alianţei prin eliminarea dreptului de veto.

Cu o carieră diplomatică de trei decenii şi cu o viziune deopotrivă atlantistă şi europeană, Jaap de Hoop Scheffer îşi propune să facă din momentul Bucureşti un punct de referinţă pentru viitorul Alianţei. Mai multe informaţii despre agenda Summitului Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de la Bucureşti, dar şi despre relaţiile dintre NATO şi Federaţia Rusă puteţi afla mâine din interviul acordat, în exclusivitate cotidianului „Evenimentul zilei“, de către secretarul general al Alianţei, Jaap de Hoop Scheffer. ÎNAINTE DE SUMMIT Sub bune auspicii

Pe 2 iunie 2003, cu prilejul reuniunii de la Madrid a miniştrilor de externe din statele membre NATO, lordul George Robertson l-a informat pe Jaap de Hoop Scheffer că va fi cel de-al unsprezecelea secretar general al Alianţei. „Credem că sunteţi persoana potrivită. Sunteţi un ministru cu autoritate printre colegii dumneavoastră. European. Atlantist, dar atras de idealurile europene“, i-ar fi spus lordul Robertson lui Scheffer, potrivit relatărilor jurnalistului Robert van de Roer, editor la cotidianul olandez „NRC Handelsblad“.

A doua zi, şeful diplomaţiei franceze de atunci, Dominique de Villepin, l-a luat şi el prin surprindere pe Jaap de Hoop Scheffer. „Bună ziua, domnule secretar general!“, a salutat ministrul francez de externe la intrarea în sala de conferinţe.

„Dominique, tu glumeşti“, i-a replicat neîncrezător Scheffer.

Jocurile erau deja făcute. Potrivit tradiţiei, postul de secretar general al NATO este atribuit unui european. Secretarul general are un mandat de patru ani, care se poate prelungi cu maximum 12 luni. Desemnarea lui se face în urma unor consultări diplomatice informale între reprezentanţii ţărilor membre ale Alianţei, iar candidatul ales este anunţat doar după ce se ajunge la un consens asupra numirii sale în fruntea NATO.

Secretar general din ianuarie 2004, Jaap de Hoop Scheffer va rămâne în funcţie şi anul viitor, când urmează să supervizeze organizarea ceremoniilor care vor marca cea de-a 60-a aniversare a Alianţei.

Mulţumit de pregătirile pentru summit

În aprilie 2007, Jaap de Hoop Scheffer nu a ezitat să anunţe organizarea summitului NATO din 2008 la Bucureşti, deşi România trecea printr-o criză politică fără precedent, preşedintele Traian Băsescu fiind suspendat de parlament. „Decizia membrilor Alianţei este finală. Sunt bucuros şi mulţumit că autorităţile române sunt hotărâte să asigure găzduirea summitului din primăvara lui 2008“, a declarat secretarul general al Alianţei la Oslo, unde avusese loc reuniunea informală a miniştrilor de externe din ţările membre NATO.

La începutul lunii ianuarie, Jaap de Hoop Scheffer a vizitat România şi s-a arătat mulţumit de stadiul pregătirilor pentru summitul din 2-4 aprilie, despre care a spus că va fi un succes. DATE BIOGRAFICE Jakob Gijsbert de Hoop Scheffer

> S-a născut pe 3 martie 1948, la Amsterdam > A absolvit Dreptul la Universitatea din Leiden, în 1974 > Din 1976 până în 1978 lucrează la Ambasada Olandei din Ghana > Ulterior, face parte, până în 1980, din delegaţia olandeză la NATO

> În 1986 părăseşte Ministerul de Externe, după ce activase ca secretar particular în mandatele a patru miniştri > Iunie 1986 - este ales parlamentar din partea Alianţei Creştin-Democrate (CDA)

> Din 1986 până în 1994 este şi membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei > 1995-1997 - este adjunctul liderului grupului parlamentar al CDA din Cameră > În 1997 devine liderul grupului parlamentar şi apoi al partidului > Octombrie 2001 - demisionează din cele două funcţii şi, până pe 15 mai 2002, conduce Comisia de politică externă din Cameră > Pe 22 iulie 2002 este numit ministru de externe NU CHIAR GREU DE PĂCĂLIT Partea necunoscută: diplomatul bun la toate

Înainte de a deveni secretar general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer a fost, de-a lungul timpului, victimă a unei farse puse la cale de producătorii unei emisiuni de televiziune din Olanda, electrician de ocazie în Ghana şi sufletul petrecerilor diplomaţilor din Bruxelles.

Aceste amănunte mai puţin cunoscute opiniei publice din România apar într-un articol scris de editorul ziarului olandez „NRC Handelsblad“, Robert van de Roer, şi apărut în publicaţia „NATO Review“. La camera ascunsă

La începutul anului 2000, pe când era liderul creştin-democraţilor olandezi, Scheffer şi soţia sa, Jeannine, au primit o veste care le-a provocat mari dureri de cap. Fiica lor cea mare, Caroline, i-a invitat într-un restaurant din Haga şi le-a făcut cunoştinţă cu noul ei prieten, Jimmy.

Entertainer pe un vas de croazieră şi având patru mariaje eşuate la activ, Jimmy era un bărbat cu un an mai mare decât Jaap de Hoop Scheffer, studia astrologia şi se pregătea să devină ghicitor în palmă.

„Este incredibil. Ce idiot!“, a exclamat Jeannine, după ce Caroline şi Jimmy s-au ridicat de la masă. „Este un dezastru! Jimmy este groaznic şi o manipulează. Trebuie să trecem peste asta. Vom avea o discuţie cu ea mâine“, a adăugat Jaap, încercând să-şi liniştească soţia, deşi el însuşi era în pragul unui atac de panică. În cele din urmă, soţilor Scheffer li s-a spus că este vorba despre o farsă pusă la cale de producătorii show-ului „Bananasplit“ (versiunea olandeză a emisiunilor cu camera ascunsă), care au avut-o drept complice pe fiica lor.

Calmul şi stăpânirea de sine de care a dat dovadă viitorul secretar general al NATO a atras atenţia telespectatorilor şi nu numai. „Chiar şi când întreaga lume se prăbuşeşte în capul lui, el este capabil să rămână în picioare. Iar acest lucru este foarte important“ şi îl recomandă pentru funcţia de secretar general al Alianţei, declara, ulterior, Niek Biegman, fost ambasador la NATO. De serviciu la ambasada din Ghana

Jaap de Hoop Scheffer a trăit „prima dramă diplomatică“ din carieră pe când activa în cadrul Ambasadei Olandei la Accra, capitala Ghanei (1976). „De-abia sosit aici, mă simţeam ca un adevărat Kissinger (Henry Kissinger, fost secretar de stat american - n.r.)“, mărturiseşte Scheffer. Totuşi, realitatea era cu totul alta, iar proaspătul diplomat a devenit, în scurt timp, omul bun la toate al ambasadoarei. „Într-o seară, ambasadoarea m-a sunat pentru a-mi spune că aparatul de aer condiţionat din reşedinţa ei s-a defectat chiar în timpul unei cine la care luau parte 24 de invitaţi şi că dorea ca eu să văd ce are. Eforturile mele au avut însă ca rezultat o pană de curent totală şi cina a continuat pe întuneric“, povesteşte Jaap de Hoop Scheffer.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Schimbarea uleiului maşinii oficiale a misiunii diplomatice şi stârpirea gândacilor de bucătărie au fost alte sarcini umilitoare care i-au fost încredinţate la ambasada din Accra.

Secretar cu calităţi vocale

Experienţele din Ghana i-au fost de folos diplomatului Scheffer. Ca secretar particular al ministrului olandez de externe Hans van den Broek, el a reuşit să-l salveze pe şeful diplomaţiei dintr-o situaţie care părea fără ieşire. Pe parcursul unei vizite oficiale, Hans van den Broek a fost invitat la un dineu de prinţul Iordaniei. Numai că bagajele delegaţiei nu ajunseseră la destinaţie, iar Jaap de Hoop Scheffer a trebuit să facă rost de haine pentru ministru. Secretarul particular s-a dovedit inspirat şi, pentru că nu mai avea timp să meargă la cumpărături, a făcut rost de un sacou de la unul dintre chelnerii hotelului unde erau cazaţi.

Între 1978 şi 1980, Jaap de Hoop Scheffer a făcut parte din delegaţia olandeză la sediul NATO din Bruxelles. „Obişnuiam să cântăm la petrecerile de adio ale colegilor noştri. Jaap este creativ şi glumeţ şi are o voce bună“, îşi aminteşte fostul ambasador Niek Biegman. AU DESCHIS PORŢILE PENTRU NOI Vizionarul Solana

Predecesorii lui Jaap de Hoop Scheffer, spaniolul Javier Solana şi britanicul George Robertson, au avut o influenţă decisivă asupra relaţiilor dintre Alianţa Nord-Atlantică şi ţările din fostul lagăr comunist. Pe 8 iulie 1997, la Madrid, NATO îşi deschidea porţile pentru primele trei state din Europa Centrală şi de Est: Cehia, Ungaria şi Polonia. „Vom crea noi oportunităţi de cooperare şi parteneriat, care vor spori securitatea tuturor ţărilor din zona euroatlantică. Alianţa va continua să primească în rândurile sale noi membri“, a promis atunci Javier Solana.

Chiar dacă a ratat primul val al extinderii NATO către Est, România avea, în sfârşit, certitudinea că aderarea sa la Alianţă era doar o chestiune de timp.

Fost ministru de externe al Spaniei, Solana nu a neglijat nici apropierea NATO de Rusia. Pe 27 mai 1997, la Paris, s-a semnat Actul fondator privind relaţiile reciproce dintre Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi Federaţia Rusă. „NATO şi Rusia nu se consideră adversari“, se arăta în documentul citat, conform căruia cele două părţi se angajau „să construiască o Europă stabilă, paşnică şi nedivizată“.

Din nefericire, conflictul din Kosovo a demonstrat că îndeplinirea acestui obiectiv necesită eforturi suplimentare şi de lungă durată.

Astăzi, însuşi Javier Solana acordă o atenţie deosebită acestor probleme, din poziţia sa de înalt reprezentant al UE pentru politica externă şi de securitate. Lordul extinderii

În octombrie 1999, după terminarea mandatului spaniolului Javier Solana, funcţia de secretar general al NATO i-a revenit lordului George Robertson, fost ministru al apărării în Marea Britanie şi preşedinte al Partidului Laburist scoţian.

Ca secretar general, lordul Robertson a efectuat trei vizite la Bucureşti: în februarie 2000, decembrie 2001 şi martie 2003. El a fost decorat cu Ordinul Steaua României în rang de Mare Cruce şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative.

George Robertson va rămâne în istoria României pentru Summitul de la Praga, din 21-22 noiembrie 2002, când alături de Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Slovenia şi Bulgaria, ţara noastră a fost invitată să adere la NATO. Cele şapte state au aderat oficial pe 29 martie 2004, aceasta fiind cea de-a cincea şi cea mai amplă extindere a Alianţei.

Ca şi la Madrid, liderii Alianţei au reamintit că „uşa NATO rămâne deschisă democraţiilor europene doritoare şi capabile să-şi asume obligaţiile care decurg din calitatea de membru, în conformitate cu articolul 10 al Tratatului de la Washington“.

George Robertson s-a retras din politica la nivel înalt după încheierea mandatului său la NATO, în 2003. În prezent, el se numără printre cei trei preşedinţi ai Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale din Marea Britanie.