Printre multe materiale interesante, main-ul ediției este dedicat părintelui Arsenie Boca, găsiți și un material despre cum ajungeau dezinformările în centrala CIA, prin intermediul surselor românești.

Mai jos aveți o mostră de astfel de dezinformare.

Pe 1 august 1950, în centrala CIA venea o telegramă legată de situația din România. Spun ”legată”, pentru că informațiile cuprinse nu numai că sunt false, dar au aerul zvonurilor despre ce se întâmpla în țară transmise de românii fugiți după 1945 contactelor din din alte țări. Poate e vorba chiar de surse românești aflate în SUA, dezinformate, la rândul lor, de contactele păstrate în țară. Trebuie să înțelegem perioada în care se pretrece acțiunea: Războiul Rece, urmărirea în România a celor care aveau rude sau prieteni în țările occidentale, verificarea comunicațiilor de orice fel, imposibilitatea străinilor de a avea contacte cu cetățenii români.

Ce cuprinde textul?

”Profesorul Mihail Ralea, fostul ministru (plenipotențiar n.n.) la Washington, a fost arestat. El a fost membru al Național Țărăniștilor care s-a pus la dispoziția comuniștilor, așa cum a făcut respectuos înainte cu regimul dictatorial al Regelui Carol al II-lea. Profesorul Ralea a fost chemat de la Washington în 1949 (fusese trimis ambasador în 1948, după abdicarea Regelui Mihai n.n.) și, când a fost arestat, era pensionar și nu mai era activ în politică.

Comentariu: Mihai Ralea a devenit apoi membru al Frontului Plugarilor al lui Petru Groza.”

Ne oprim aici. Ralea era bine-merci în 1950. Chemarea în țară era doar semnul unei schimbări de abordare în politica externă românească, devenită mai fermă, mai lipsită de finețurile diplomatice ale perioadelor trecute. Mihail Ralea se întorsese acasă, dar nicidecum pentru a se pensiona, ci pe fotoliul său din Marea Adunare Națională. De unde atunci zvonul arestării? Apropiat al Anei Pauker, aflată atunci pe ultima sută de metri înainte de epurarea sa, din 1952, Mihail Ralea probabil că făcea obiectul multor speculații. Spre deosebire de Pauker, Ralea a supraviețuit și epurării.

Continuăm cu telegrama. Se schimbă subiectul:

”Mihail Jora, un compozitor renumit, care a fost arestat și condamnat în 1949, după ce l-a evocat pe Regele Mihai la o reuniune a asociației artiștilor și compozitorilor, a murit în închisoarea din Aiud, din Transilvania, unde sunt încarcerați deținuții politici. Rudele sale apropiate au fost anunțate abia după înmormântarea sa.”

Mihail Jora nu a fost arestat, condamnat și Dumnezeu l-a chemat la El pe acest mare compozitor român în 1971. Totuși, anii 1948-1949 au fost foarte grei pentru el. Atitudinea din cadrul Uniunii Compozitorilor, mai ales pentru a îl apăra pe George Enescu, stabilit în Franța și pentru a stopa valul proletcultist de a inunda muzica acelor ani, i-au adus ostracizări publice, violente care, în acea perioadă de lipsă a informațiilor oficiale și a ”volgilor negre” care ridicau oameni de pe stradă puteau duce la zvonuri privind arestarea sa.

În 1952, soția lui Mihail Jora, Leni, a fost arestată și condamnată la 4 ani de închisoare, doar pentru că era sora lui Grigore Gafencu, condamnat în contumacie.