Această ediție a Olimpiadei a fost remarcabilă din mai multe perspective, inclusiv din cauza boicotului condus de Uniunea Sovietică și alte țări comuniste ca reacție la boicotul american de la Jocurile Olimpice din 1980.

Cu toate acestea, Jocurile Olimpice din 1984 au fost un succes financiar considerabil, generând venituri semnificative și demonstrând viabilitatea organizării unui eveniment olimpic într-o mare metropolă americană.

Jocurile Olimpice din 1984

Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 au reprezentat un festival atletic desfășurat în perioada 28 iulie - 12 august. Jocurile de la Los Angeles au marcat cea de-a 20-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

Multe țări comuniste, inclusiv Uniunea Sovietică, Germania de Est și Cuba, au ripostat la boicotul condus de SUA asupra Jocurilor de la Moscova din 1980 prin neparticiparea la Jocurile din 1984. Aceștia au invocat îngrijorări cu privire la siguranța sportivilor lor în ceea ce considerau a fi un mediu ostil și extrem de anticomunist.

Cu toate acestea, China a participat la Jocurile de vară pentru prima dată din 1952. În total, aproape 6.800 de sportivi reprezentând 140 de țări au venit la Los Angeles. Numărul de probe pentru femei a crescut, incluzând ciclismul, gimnastica ritmică, înotul sincron și câteva probe noi de atletism, în special maratonul.

Sub conducerea antreprenorului american Peter Ueberroth, Jocurile Olimpice din 1984 au fost martorele ascensiunii comercialismului ca element integral al organizării jocurilor. Sponsorilor corporativi, în principal multinaționale cu sediul în SUA, li s-a permis să pună simboluri olimpice pe produsele lor, care au fost apoi comercializate ca produse „oficiale” ale Jocurilor Olimpice.

Repercursiunile boicotului comunist

Un loc în echipa de ștafetă a torței s-a vândut cu 3.000 de dolari pe kilometru. Jocurile Olimpice au înregistrat profit (225 de milioane de dolari) pentru prima dată din 1932. În ciuda preocupărilor legate de implicarea tot mai mare a întreprinderilor. Cât și de concurența redusă cauzată de boicotul comunist. Succesul financiar și audiențele televizate ridicate la nivel mondial au crescut optimismul cu privire la mișcarea olimpică. Lucru ce s-a întâmplat pentru prima dată după o generație.

La fel ca în 1980, boicotul a avut ca rezultat benzi goale și sesiuni anulate pe pistă, precum și o distribuție dezechilibrată a medaliilor. La Jocurile din 1984, echipa americană a beneficiat cel mai mult, cucerind 174 de medalii, dintre care 83 de aur. Competiția de atletism a revenit la Los Angeles Memorial Coliseum, care a găzduit mai multe evenimente în timpul Jocurilor Olimpice din 1932 și a fost renovat pentru Jocurile din 1984.

Americanul Carl Lewis, care a concurat în aceleași probe pe care Jesse Owens le câștigase la Jocurile din 1936 de la Berlin. Astfel, acesta a câștigat patru medalii de aur. Sebastian Coe și Daley Thompson din Marea Britanie și-au repetat fiecare performanțele de la medalia de aur din 1980, câștigând cursa de 1.500 de metri, respectiv decatlonul.

Proba de înot dominată de SUA

Echipa feminină a Statelor Unite a câștigat 11 din cele 14 probe de înot. Mary T. Meagher și Tracy Caulkins au obținut fiecare trei medalii de aur. Americanul Greg Louganis a câștigat probele de scufundări. În absența puternicelor echipe est-europene, echipele americane de gimnastică masculină și feminină au avut cea mai bună performanță olimpică de până atunci. Ca urmare, Mary Lou Retton a devenit prima femeie americană care a cucerit medalia de aur individuală în competiția all-around. La box, fără provocarea cubanezilor, echipa americană a dominat competiția, câștigând nouă medalii de aur.

Bruce Baumgartner este un fost luptător american. Acesta a câștigat patru medalii olimpice și a fost unul dintre cei mai de succes luptători americani la categoria super-grea din toate timpurile.

Baumgartner a concurat la lupte în liceu. Cu toate acestea, nu a reușit să câștige titlul de campion de stat în liceu. Prin urmare, nu a fost recrutat de echipe de lupte universitare de top. Cu toate acestea, el a avut o carieră colegială remarcabilă la Indiana State University. Acolo a câștigat 86 din 87 de meciuri în ultimii doi ani. Astfel, a câștigat campionatul National Collegiate Athletic Association în 1982.

Baumgartner a devenit campion mondial la amatori

Baumgartner a urmat campionatul NCAA cu o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984. La campionatele mondiale din 1986 din Ungaria, Baumgartner l-a învins pe cel mai bun luptător sovietic, David Gobedjishvili. Ca urmare, a devenit primul american care a câștigat titlul mondial de amator la categoria grea. În 1988, el a pierdut în fața lui Gobedjishvili în meciul pentru medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Seul. Drept urmare, a trebuit să se mulțumească cu argintul.

Această înfrângere a fost urmată de o serie de dezamăgiri în competițiile internaționale. Totuși, la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, Baumgartner l-a învins pe rivalul său Gobedjishvili și a câștigat medalia de aur, devenind primul luptător american care a câștigat trei medalii olimpice. A patra sa medalie a fost una de bronz, a fost obținută la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996.

Luptător puternic și agil, Baumgartner a continuat să domine competițiile naționale și internaționale până la mijlocul anilor '90 și a primit premiul James E. Sullivan. Acesta a fost considerat cel mai bun atlet amator american al anului 1995. Ulterior, a antrenat la Universitatea Edinboro din Pennsylvania înainte de a deveni director sportiv interimar al școlii în 1997. Astfel, a fost numit director sportiv permanent în anul următor. A deținut această funcție până în 2018, când a devenit vicepreședinte pentru promovarea universității. Baumgartner s-a pensionat doi ani mai târziu.

În concluzie, această ediție a Jocurilor Olimpice a lăsat o moștenire durabilă asupra infrastructurii sportive din Los Angeles și a contribuit la revitalizarea anumitor zone ale orașului.