Un chimist german este omul care a transformat frunzele de coca în drogul care a creat dezastre la nivel mondial. Din cauza traficului, în multe țări - Columbia sau Mexic - au avut loc adevărate războaie civile.

Coca este unul dintre cei mai vechi, mai puternici și mai periculoși stimulenți de origine naturală. Cu trei mii de ani înainte de nașterea lui Hristos, vechii incași din Anzi mestecau frunze de cocaină pentru a-și accelera inima și respirația, pentru a contracara efectele vieții în aerul rarefiat al munților.

Nativii peruani mestecau frunze de coca doar în timpul ceremoniilor religioase. Acest tabu a fost încălcat atunci când soldații spanioli au invadat Peru în 1532. Muncitorii indieni forțați în minele de argint spaniole erau aprovizionați cu frunze de coca, deoarece astfel erau mai ușor de controlat și de exploatat.

Sigmund Freud a promovat consumul de cocaină

Cocaina a fost izolată pentru prima dată (extrasă din frunzele de coca) în 1859 de către chimistul german Albert Niemann. Abia în anii 1880 a început să fie popularizată în comunitatea medicală.

Psihanalistul austriac Sigmund Freud, care a consumat el însuși drogul, a fost primul care a promovat cocaina pe scară largă, pentru a vindeca depresia și impotența sexuală.

În 1884, el a publicat un articol intitulat „Über Coca” (Despre Coca) care promova „beneficiile” cocainei, numind-o o substanță „magică”.

Cu toate acestea, Freud nu a fost un observator obiectiv. El a consumat cocaină în mod regulat, a prescris-o iubitei sale și celui mai bun prieten al său și a recomandat-o pentru uz general.

În timp ce observa cum cocaina a dus la „decadență fizică și morală”, Freud a continuat să promoveze cocaina în rândul prietenilor săi apropiați, dintre care unul a sfârșit prin a suferi de halucinații paranoice cu „șerpi albi care se târau pe pielea lui”.

De asemenea, el credea că „Pentru oameni, doza toxică (de cocaină) ar trebui să fie una foarte mare și nu pare să existe o doză letală”. Contrar acestei convingeri, unul dintre pacienții lui Freud a murit din cauza unei doze mari pe care acesta i-o prescrisese.

Coca-Cola a folosit substanța, la începutul producției

În 1886, popularitatea drogului a primit un nou impuls atunci când John Pemberton a inclus frunzele de coca ca ingredient în noua sa băutură răcoritoare, Coca-Cola. Efectele euforice și energizante asupra consumatorului au contribuit la creșterea fulminantă a popularității Coca-Cola până la începutul secolului.

Din anii 1850 până la începutul anilor 1900, elixirurile, tonicele și vinurile cu cocaină și opiu au fost utilizate pe scară largă de persoane din toate clasele sociale. Printre personalitățile notabile care au promovat efectele „miraculoase” ale tonicelor și elixirelor pe bază de cocaină se numără inventatorul Thomas Edison și actrița Sarah Bernhardt. Drogul a devenit popular în industria filmului mut, iar mesajele pro-cocaină venite de la Hollywood în acea perioadă au influențat milioane de oameni.

Consumul de cocaină în societate a crescut, iar pericolele drogului au devenit treptat mai mari. Presiunea publică a forțat compania Coca-Cola să elimine cocaina din băutura răcoritoare în 1903.

Până în 1905, a devenit populară inhalarea cocainei și, în decurs de cinci ani, spitalele și literatura medicală au început să raporteze cazuri de leziuni nazale cauzate de utilizarea acestui drog. În 1912, guvernul Statelor Unite a raportat 5.000 de decese legate de cocaină, iar în 1922, drogul a fost interzis oficial.

În anii 1970, cocaina a apărut ca noul drog la modă printre artiști și oameni de afaceri. Cocaina părea să fie partenerul perfect pentru o călătorie pe banda rapidă. „Furniza energie” și îi ajuta pe oameni să rămână concentrați și exuberanți.

Problema traficului a devenit uriașă

În unele universități americane, procentul studenților care au experimentat cocaina a crescut de zece ori între 1970 și 1980. La sfârșitul anilor 1970, traficanții de droguri columbieni au început să creeze o rețea elaborată de introducere ilegală a cocainei în SUA.

În mod tradițional, cocaina era un drog al oamenilor bogați, din cauza cheltuielilor mari pe care le presupunea acest viciu.

La începutul anilor 1990, cartelurile columbiene de droguri produceau și exportau între 500 și 800 de tone de cocaină pe an, livrând nu numai în SUA, ci și în Europa și Asia. Marile carteluri au fost dezmembrate de oamenii legii, la mijlocul anilor 1990, dar au fost înlocuite de grupuri mai mici - în prezent, în Columbia sunt cunoscute peste 300 de organizații active de contrabandă cu droguri. Din 2008, cocaina a devenit al doilea cel mai traficat drog ilegal din lume.

sursa: drugfreeworld.org