Odată revenită la impasul politic, țara parlamentaristă va avea cel de-al 5-lea rând de alegeri din ultimii 3 ani.

Spectrul instabilității a reînceput să bântuie politica Israelului. Aflată la putere din iunie 2021, improbabila coaliție care a pus capăt guvernării de 12 ani a fostului premier Binyamin Netanyahu și-a anunțat luni (20 iunie) intenția de a dizolva Parlamentul, ducând țara în același impas din care, cu mare dificultate, a reuşit să iasă acum un an, scrie Folha.

Decizia, care ar trebui să fie materializată până la sfârșitul acestei luni, îi va face pe israelieni să refacă o foaie de parcurs bine-cunoscută în ultima vreme - alegeri, și nu mai puțin de a cincea oară în trei ani.

Formată din opt partide și acum la final, alianța a unit adversari dintr-un vast arc ideologic, de la extrema-stângă la dreapta naționalistă, trecând prin centru. De asemenea, a inclus primul partid arab independent care a făcut parte din guvern.

Fie că este doar un rezultat al diversităţii sociale sau un simptom al disfuncţionalităţii politice a ţării, fapt este că eterogenitatea aranjamentului a sfârşit prin a deveni distrugerea sa.

Este adevărat că, în scurta sa existență, coaliția a reușit să scoată țara din starea de paralizie în care se afla, putând, de exemplu, să aprobe un nou Buget — primul în mai bine de trei ani — şi să ocupe funcţii administrative fără titulari de multă vreme..

Fragilitatea sa era evidentă, totuși, cu divergenţe ireconciliabile între membrii săi pe teme precum problema palestiniană, relația dintre religie și stat și drepturile minorității arabe din Israel.

Guvernul șchiopăta din luna aprilie, când majoritatea pe care o deținea în Parlament s-a destrămat în urma dezertării unor membri ai dreptei naționaliste.

La începutul lunii a venit lovitura de grație. Membrii arabi ai coaliției au refuzat să voteze un proiect de lege care înnoia protecția legală acordată colonilor evrei din Cisiordania, ocupată de Israel din 1967. În fața impasului, premierul Naftali Bennett și ministrul de externe, Yair Lapid, au ales să convoace noi alegeri, probabil în luna octombrie.

În acest scenariu incert, este vehiculată chiar și posibilitatea revenirii lui Netanyahu la putere, dar problemele sale din justiţie tind să îndepărteze posibilii aliați.

Oricare ar fi evoluția, volatilitatea politicii israeliene este un exemplu elocvent al obstacolelor în calea guvernabilităţii care, în ultimii ani, au afectat și alte țări parlamentariste – și demonstrează, încă o dată, că superioritatea teoretică a acestui regim în soluționarea crizelor nu  întotdeauna se verifică în practică. (Editorial - Traducerea: Iulia Baran, RADOR)