Juriul încă deliberează. "Dovezile", pe cât de deranjante, pe atât de limpezi, par să acuze, suplimentar, un număr uriaş de complici.

Land Rover nu mai face doar maşini cu tracţiune integrală, Ferrari se pregăteşte să lanseze un break 4x4, BMW va trece la tracţiunea faţă, Aston Martin urmează a pune în vânzare o Toyota de trei metri şi nici măcar o sută de cai-putere, iar Alfa Romeo va produce un SUV. Pentru Jeep.

Şi exemplele pot continua.

Mini şi-a completat portofoliul cu un SUV. Segmentul acesta a devenit, se pare, un fetiş, pentru toată lumea. Chiar şi Dacia l-a penetrat cu succes. Înainte de a rezolva ecuaţia cu "maşina de 5.000 de dolari" (îşi mai aminteşte cineva de promisiunea fostului preşedinte Renault, Louis Schweitzer?).

Încă nu am terminat.

Seat a luat linia de fabricaţie a fostei generaţii Audi A4 pentru a produce "noul" model Exeo. Daimler va prelua de la Renault o platformă tehnică pentru câteva maşini de mici dimensiuni. Care vor fi apoi marketizate ca produse premium, de bună seamă. Dincolo de bizareria lor, multe dintre acţiunile producătorilor auto îşi pot găsi justificarea în ceea ce se numeşte efortul de rentabilizare a investiţiilor. Şi maximizare a profitului. Doar că, de aici, ajungem numaidecât la explicaţia care i-ar putea achita pe toţi - eufemistic spus, slăbiciunea clienţilor.

Şoferii vor multe şi, din păcate, sunt dispuşi să accepte şi mai multe. Vorbim de o combinaţie de ignoraţă şi trufie care trebuie că merge direct la sufletul celor care păstoresc orice business, indiferent de anvergură sau domeniu.

Nu aveţi habar? În regula, nu ne mai chinuim

Cum se face că BMW s-a decis într-o bună zi să producă un model cu tracţiune faţă (sacrilegiu!), fie el şi cel mai mic din gamă - viitoarea generaţie a Seriei 1 (care va păstra, totuşi, şi o versiune RWD)? Elementar. După ce un studiu intern a arătat că 80% dintre posesorii de Seria 1 habar n-aveau că şofează o maşină cu tracţiune spate!

Forţând puţin, este ca şi cum patru din cinci indivizi s-ar declara surpinşi să afle că folosesc picioarele pentru a se deplasa.

Desigur, BMW nu s-a decis să îşi pedepsească "fanii" prin adoptarea tracţiunii faţă. Este doar o chestiune de optimizare a costurilor. Producerea unei astfel de maşini presupune investiţii mai mici, iar folosirea unei platforme comune cu Mini (cum se va întâmpla) uşurează suplimentar efortul financiar pe care trebuie să-l facă producătorul bavarez.

SUV-ul pentru paradă. Pe şosea

Apropo de bani, Land Rover nu a lansat o versiune 2x4 a modelului Freelander pentru că nu mai avea resurse suficiente pentru a face, ca în toată istoria sa, o maşină cu sistem de tracţiune integrală.

Specialistul 4x4 britanic, cât de bine sună expresia aceasta în actualul context!?, a stat strâmb, dar a judecat corect. Aproape 50% din piaţa de SUV-uri compacte este deţinută de modele/versiuni cu tracţiune pe o singură punte.

Cu alte cuvinte, fiecare al doilea şofer de vehicul sport (vorba vine)-utilitar uşor a renunţat la însăşi raţiunea de a fi a unui astfel de model pentru a se mulţumi doar cu "beneficiile" de imagine (nu peste tot înţelese ca la noi) garantate de achiziţie. O achiziţie, care, e drept, a fost uşor mai ieftină.

În principiu, Land Rover avea de ales între a rămâne fidel unei tradiţii de şase decenii, neglijând o jumătate din clientela disponibilă, şi a se alătura noii tendinţe, pentru a putea primi o parte din banii celor care nu ştiu sau nu vor să accepte că s-ar putea descurca la fel de bine, pe doar o parte din suma aruncată odată cu achiziţia SUV-ului 2x4, cu un break sau un monovolum.

Cu Astonul la psihiatru

Poate cea mai "tare" propunere (rătăcire) venită în întâmpinarea slăbiciunilor omeneşti a fost orchestrată de Aston Martin.

Celebrul producător de supermodele cu sute de cai-putere şi cam tot atâtea apariţii în seria de pelicule nătângo-poleite "James Bond" se pregăteşte să împacheteze în costum de supererou şi să vândă la preţ de armăsar pur-sânge un pitic nevolnic, altfel simpatic, când stă la locul lui.

Astonul "de oraș" botezat Cygnet, care va fi lansat comercial mâine-poimâine, este, de fapt, o versiune cosmetizată a modelului japonez Toyota IQ – lung de 3,0 metri și dotat cu un motor de 1.33 litri, care dezvoltă, ţineţi-vă bine, 98 de cai-putere.

Aston Martin va vinde (?) Cygnet-ul în Marea Britanie cu un preț minim de 30.000 de lire sterline. Prin adăugarea unor dotări opționale, micul autoturism ar putea ajunge să coste chiar și 50.000 de lire sterline. Aberant? Până la urmă decizia de a cumpăra un Cygnet n-ar fi atât de dezavantajoasă ca aceea de a arunca banii la closet şi a trage apa după ei.

E limpede, pentru cei din filmul cu maşini, iahturi, vile şi pupezoaice scumpe, achiziţionarea unui IQ de la Toyota, cu numai 10.228 de lire sterline (!), în locul Cygnet-ului, ar fi o dovadă impardonabilă de slăbiciune. Oare pentru ceilalţi, mulţi, "aroganţele" (la un nivel "mai uman") şi omisiunile logice ce-ar putea să evidenţieze?