Emilian Isaila este de parere ca Iliescu, acest  fiu al Moscovei, a fost intreaga viata doar un activist politic plin de ambitii si obsedat de putere.

Fostul presedinte al Romaniei a implinit ieri 77 de ani. Ar trebui sa-i urez la multi ani, dar mi-e teama s-o fac pentru ca la cum merg lucrurile are sanse sa pozeze din nou in salvator al natiunii.

Rolul asta i-a placut cel mai mult, desi intreaga viata nu a fost decat un activist politic plin de ambitii. Destinul Romaniei se impleteste cu destinul lui si multe din ratarile noastre ca natiune i se datoreaza.

Chiar si acum, dupa aproape 17 ani, a ramas un adversar declarat al Pietei Universitatii. M-am intrebat de ce locul in care a inceput aderarea Romaniei la valorile europene ii provoaca atata antipatie batranului comunist? Cred ca Ion Iliescu vede in Piata Universitatii locul unde a ratat intrarea in istorie.

De acolo i se trage contestarea si negarea rolului sau in modernizarea tarii. La inceputul anilor ‘90 a vrut sa fie un "factor de echilibru" si, la umbra acestuia, Securitatea a preluat controlul economiei nationale, a fost amanata privatizarea si a inceput un jaf la drumul mare care ne-a aruncat in falimentul din 1997.

In afara reprezentantilor societatii civile, nicio instanta din Romania nu i-a adresat intrebarile esentiale: Care a fost rolul lui in evenimentele din 1989,  care a fost rolul lui in mineriade si  in confruntarea interetnica de la Targu-Mures, din martie 1990? Asa cum a fost condamnat comunismul prin "Raportul Tismaneanu" va trebui, in viitorul apropiat, sa fie analizata si perioada in care Iliescu a condus Romania.

Multe intrebari fara raspuns, incepand cu cine a tras in decembrie 1989, sunt asociate cu Ion Iliescu. Intr-un fel, imi pare bine ca fostul presedinte a prins momentul aderarii la Uniunea Europeana.

El, un copil al Moscovei, a trait pe viu si a vazut bucuria sincera a oamenilor care purtau stegulete cu insemnele Uniunii. In 1990, cand a venit la putere, a inabusit in fasa speranta unei intregi generatii, conservandu-si pozitia tocmai prin indepartarea Romaniei de Occident.

Desi, in ultimii ani de presedintie, a infiintat un institut de studiu al Revolutiei, o incercare disperata de a rescrie istoria in favoarea lui, cred ca fostul lider comunist va ramane in memoria colectiva exact asa cum a fost: un politician versat, obsedat de putere, care s-a opus modernizarii Romaniei, fiind salvatorul reprezentantilor regimului Ceausescu.

Cred ca acesta e si motivul pentru care Ion Iliescu nu s-a retras din arena dupa sfarsitul ultimului mandat de presedinte. Si-l imagineaza cineva la pescuit, si-l imagineaza cineva ca fiind un stalp al societatii civile, implicandu-se in proiecte umanitare?

Ion Iliescu are in continuare o agenda politica, are obiective si e gata oricand sa preia puterea, daca nu direct, macar prin reprezentanti. Mi-e greu sa-i spun la multi ani fara sa ma gandesc la cei batuti si umiliti in Piata Universitatii, fara sa ma gandesc la cei plecati din Romania dupa 1990 din motive politice sau la ultima generatie sacrificata.