Joe Biden a ales, în mod înțelept, revenirea la Planul de acţiune global comun (JCPoA) încheiat în 2015, la Viena, cu Iranul, lăsând deoparte probleme pe care le-a evitat, cum ar fi programele de rachete ale Teheranului.
În paralel, sunt încurajatoare unele declarații ale liderului suprem al Iranului, Ayatollah Ali Khamenei, care pare că sprijină comentariile președintelui Hassan Rouhani despre o deschidere a țării, scrie publicația NationalInterest.
Și o revenire la (JCPoA) în schimbul ridicării unor sancțiuni unilaterale ale SUA. Chiar dacă, așa cum sugerează unii experți, e puțin probabil ca Iranul să fie compensat pentru daunele economice cauzate de sancțiuni. Chiar dacă mai sunt încă multe obstacole de eliminat în ceea ce privește negocierea unei reveniri reciproce la JCPoA, este clar că nu e prea devreme pentru a începe dezbaterea strategiei SUA privind un acord ulterior, notează publicația americană.
Echipa Biden ar trebui totuși să includă probleme rămase în afara acordului inițial și chiar să includă mai mulți parteneri regionali ai SUA precum Israel, Arabia Saudită și EAU, adversari ai Iranului. Și să bifeze unele dintre constrângerile nucleare pe care SUA vor încerca să le extindă, având în vedere că ele vor epxira în 2023 în temeiul JCPOA.
La Washington, se vorbește doar că Statele Unite ar trebui să insiste asupra unor limite stricte asupra programelor de rachete ale Iranului. Dar ultimii ani au schimbat ecuația strategică convențională în favoarea Iranului, deși încă e într-o poziție mult mai fragilă. Atacurile cu rachete de croazieră din septembrie 2019 asupra infrastructurii petroliere critice din Arabia Saudită, la Abqaiq și Khurais, pe care Statele Unite le-au atribuit Iranului, au demonstrat în mod clar abilitatea Teheranului de a atinge ținte de-a lungul Golfului cu o precizie chirurgicală. Iranul a limitat, de asemenea, numărul de obiective, pentru a permite saudiților să evite o întrerupere pe scară largă a exporturilor de petrol.
Dar și de teama unui răspuns militar direct al SUA împotriva Iranului. De subliniat: cele trei rachete căzute peste sauiți au arătat tehnologia simplă și ieftină utilizată de iranieni - inclusiv un mic avion cu reacție ceh, din anii 1960, copiat de dronele țintă din epoca Războiului Rece. Abilitatea Iranului de a viza cu precizie Arabia Saudită, Emiratele și alte infrastructuri din Golf e acum cunoscută. Dar atacurile cu rachete din ianuarie 2020 împotriva bazei SUA din Irak, după uciderea generalului Qasem Soleimani au demonstrat, acuratețea sistemelor iraniene.
De aceea, scrie NI, partenerii regionali ai SUA vor ca Washington-ul să adopte o abordare mai exstinsă a programelor de rachete ale Iranului în orice negociere care va urma. În Emmirate se vorbește se vorbește deja de o „zonă fără rachete” în jurul Golfului.
Statele Unite ar trebui, totuși, să pună accentul pe propriile interese și pe obiectivul mult mai realizabil de a determina Iranul să accepte limitele de acoperire care să le împiedice să lovească în afara regiunii. Dar sunt slabe șanse ca Teheranul să fie de acord să revină la un status-quo de dinaintea JCPoA, în care nu putea să riposteze militar împotriva provocărilor Israelului sau ale statelor arabe din Golf.
Recomandările noastre
