Imaginile difuzate de regimul de la Teheran la funeraliile generalului Soleimani contrastează cu situația reală

Mahnaz Shirali, doctor în sociologie politică și profesor la Sciences Pro Paris, expert în Iranul contemporan, analizează moartea generalului Qassem Soleimani și împactul acesteia în Orientul Mijlociu.

Shirali relativizează impactul morții lui Soleimani, care a generat mari tensiuni între Iran și Statele Unite. Mahnaz Shirali interpretează altfel impresionanta mobilizare populară pentru funeraliile generalului Soleimani.

„Ceea ce am văzut sunt imagini pe care Republica Islamică ni le-a trimis, și pe care le controla în totalitate. Am văzut o mare de mulțime, filmată de oficialii republicii. Este foarte dificil să judeci starea unei societăți via imagini oficiale. În Iran, ca și în restul Orientului Mijlociu, funeraliile sunt o ocazie pentru a-i hrăni pe participanți și s-au putut vedea camioane care distribuiau alimente. Este un detaliu important pentru că, în Iran, 75% din populație trăiește sub pragul sărăciei”, a declarat pentru Le Point, Mahnaz Shirali.

„Nu-i greu să atragi oameni săraci care rabdă de foame. În plus, mulți dintre participanții la înmormântare au fost oficiali guvernamentali care au fost deseori obligați să participe. Autobuzele speciale i-au adus de la locul de muncă”, a adăugat ea.

Trebuie menționată și capacitatea dovedită a liderilor iranieni de a se juca cu teama populației în perioadele de tensiune. În cele din urmă, într-o țară de aproape 85 de milioane de locuitori, chiar dacă există 5% din populație care susține regimul, acesta rămâne un procent foarte mic.

O punere în scenă?

„În Republica Islamică, suntem mereu în fața unor puneri în scenă. Vedem doar ce vrea să ne arate. Acesta este motivul pentru care comentatorii și jurnaliștii trebuie să fie foarte vigilenți și să nu meargă pe terenul în care ayatollahii vor să îi conducă”, afirmă Mahnaz Shirali. Soleimani, un om crud:  „Era o figură crudă și un om cheie al regimului. În rândul susținătorilor regimului, el a fost văzut ca numărul doi, unii chiar l-au considerat drept numărul unu, capabil să dea ordine, inclusiv ghidului revoluției, Ali Khamenei. Existau rumori că Soleimani a căpătat prea multă putere și că trebuia să dispară. Era înfricoșător. El a avut un rol militar, dar și un rol mafiot în economia iraniană”.

Însă moartea lui Soleimani a întărit regimul prin crearea unui reflex de solidaritate în jurul său. „Este un model pe care l-am văzut de mai multe ori de la revoluția islamică, acum zece. Însuși imamul Khomeini, fondatorul Republicii Islamice, a spus că războiul Iran-Irak (1980-1988) a fost un dar de la Dumnezeu pentru că a unit oamenii din jurul ayatollahilor”, estimează Mahnaz Shirali.

Care mai este credibilitatea regimului în rândurile tineretului iranian, mai ales după reprimarea feroce a menifestațiilor din noiembrie 2019, apoi astăzi, în fervoarea funeraliilor lui Soleimani?

„Cele două episoade, din noiembrie și ianuarie, nu sunt similare și ar fi o eroare analitică să le comparăm. În noiembrie s-au organizat proteste pentru creșterea prețurilor la carburanți, urmată de represiuni în stradă. Autoritățile au închis telefonul și internetul timp de o săptămână. A durat timp până ca informațiile să apară. În ianuarie, dimpotrivă, oamenii au defilat în fața camerelor oficiale, în absența vreunui jurnalist străin. Ne-a fost oferită o narațiune deja construită. În ambele cazuri, informațiile trebuie luate și analizate cu atenție, cu penseta. Realitatea este că Republica Islamică a fost profund contestată în interiorul țării, nu doar din noiembrie, ci de ani buni. În același timp, cu siguranță este capabilă să-și mobilizeze simpatizanții atunci când are nevoie. Una nu o împiedică le cealaltă. Nu sunt aceiași oameni pe care le-am văzut pe străzi în noiembrie și ianuarie”.

În ce privește imaginea SUA în ochii tineretului iranian, Mahnaz Shirali afirmă: „via rețelele de socializare, sunt în contact cu mulți tineri din Iran, au cu opinii foarte divergente asupra multor subiecte. Dar toți acești tineri au un lucru în comun: ei nu mai doresc deloc ayatollahi”.

În privința impactului sancțiunilor americane, „oamenii suferă, dar asta nu creează automat resentimente față de americani. Iranianul mediu este în primul rând împotriva liderilor săi. Oamenii sunt conștienți că Iranul nu poate face față liderului mondial care este SUA. Iranienii sunt foarte raționali. Ei nu sunt admiratori ai Americii, dar furia lor este de obicei îndreptată împotriva Republicii Islamice, care s-a opus în mod constant americanilor timp de patruzeci de ani”.