Ion Rizea se alătură campaniei lansată de evz.ro şi promovează oraşul natal, Timişoara.

EVZ: Cum a fost copilăria în Timişoara? Care sunt locurile şi evenimentele de care îţi aduci aminte cu  plăcere?
Ion Rizea:
A fost o copilărie fericită, vreau să cred – ca orice copilărie. E puţin mai complicat să spun locuri şi evenimente, pentru că adolescenţa şi copilăria le-am trăit înainte de ‘89. Îmi aduc aminte cu drag cum lucram cu şcoala ca să amenajăm actualul parc botanic, cum de la şcoala treceam pe la locul de unde se putea cumpăra pizza – care era de fapt o autoservire vizavi de Hotel Continental –, de plăcinta cu carne de pe strada Cluj, de cinema Arta şi Melodia, Capitol şi Timiş unde eram nelipsit de la filme, de parcurile în care mă jucam şi mă plimbam, de şcoală, de tramvaie. Îmi amintesc de nopţile în care ascultam Europa Liberă sau aşteptam filmele pe posturile TV iugoslave. Îmi petreceam foarte mult timp în cinematografe, eram înnebunit după filme.

Cum erau oamenii şi cum îi găseşti azi, când mergi acasă? Îţi vizitezi oraşul cu regularitate?
Oamenii erau mai speriaţi decât acum, dar totuşi liberi; s-a simţit dintotdeauna că suntem mai vestici. Acum găsesc oamenii la fel de liberi, şi mai liniştiţi.

Dacă ai fi ghid pentru o zi în oraşul tău, ce ai recomanda unui turist aflat la prima vizită în Timişoara?
Ar fi o întreagă listă. În primul rând Palatul Culturii, cu cele patru instituţii de cultură: Teatrele Naţional, German, Maghiar şi Opera Naţională, parcurile din Timişoara, Piaţa Unirii, mai ales vara când sunt multe terase, zona Piaţa Traian cu superbele clădiri, Piaţa Operei, Pădurea Verde, Zona Iosefin… Nu mi-ar ajunge o zi să arăt cuiva toate locurile mişto din Timişoara.

Ce îi lipseşte oraşului tău şi cum s-a schimbat el peste timp?
Nu s-a schimbat suficient, sau s-a schimbat foarte încet, şi cred că asta îi dăunează.

Ce cuvinte ai alege pentru a descrie Timişoara?
Dulcea mea casa.

Ce nu se ştie despre oraşul tău?
Palatul Culturii este singura clădire din Europa care găzduieşte teatre în trei limbi.

Prin ce se remarcă oraşul tău, atât la modul pozitiv cât şi cel negativ?
Cred că oraşul se remarcă pozitiv în primul rând prin locuitorii săi; sunt oameni deschişi, toleranţi, îngăduitori (uneori prea îngăduitori), iubitori, care ştiu să se distreze, dar şi să realizeze lucruri serioase. Timişoara e altfel decât alte oraşe din România, mult mai occidental. În sens negativ se remarcă la capitolul infrastructură, prin clădirile superbe în paragină şi lentoarea unora din administraţia locală.